Cum practicaţi Rugăciunea lui Iisus în mănăstire?

Rugăciunea lui Iisus este, înainte de toate, o ru­găciune personală, însă noi o utilizăm şi ca rugăciune obştească. Aceasta se face astfel: facem mai întâi rugăciunile începătoare, apoi cineva rosteşte Psalmul 50 şi Crezul şi după aceea, rând pe rând, se spun în jur de 8 metanii (cam 150 de boabe fiecare), cu Rugă­ciunea lui Iisus. Deci, o persoană rosteşte cu glas tare Rugăciunea lui Iisus, iar celelalte ascultă în tăcere. Şi nu spune: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne­zeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul””, ci „miluieşte-ne pe noi”, întrucât suntem împreună.

Această formă de rugăciune nu s-a trezit din fan­tezia cuiva, ci dintr-o necesitate: lipsa de cărţi liturgice şi, în acelaşi timp, facilitatea de a ne ruga astfel. Acum, când avem toate cărţile liturgice, continuăm totuşi această rugăciune, pentru că ne dăm seama că ea a avut şi are efecte extrem de pozitive. Avem de patru ori pe săptămână Sfânta Liturghie; în ajunul duminicilor şi sărbătorilor, avem ciclul liturgic complet – cele şapte Laude. Însă cele două puncte puter­nice sunt Liturghia şi Rugăciunea lui Iisus.

Această Rugăciune a lui Iisus s-a dovedit a fi fruc­tuoasă atât pentru membrii comunităţii, pentru că­lugări, dar şi pentru foarte numeroşii vizitatori credin­cioşi pe care îi avem constant la rugăciunea noastră. Prin faptul că noi suntem de 12 naţionalităţi acolo, în mănăstirea noastră vin foarte multe persoane, practic din toată Europa. Toţi aceşti vizitatori vin în primul rând pentru personalitatea deosebită a Părintelui Sofronie şi prin cartea despre Sfântul Siluan, tradusă în foarte multe limbi. Aceşti oameni care vin în mănăs­tire pentru Părintele Sofronie, pentru Sfântul Siluan, învaţă Rugăciunea lui Iisus doar prin participarea la slujbele noastre. Şi când distribuim recitarea Rugă­ciunii lui Iisus, în timpul ei, facem aceasta nu numai prin călugări, ci şi prin credincioşi. Astfel, multe per­soane, pe de o parte au învăţat Rugăciunea lui Iisus, iar pe de altă parte, au încercat să o practice. Cred că este un mare dar al providenţei divine că acum mulţi credincioşi, în afara mănăstirii, la ei acasă, au început să rostească Rugăciunea lui Iisus. (Părintele Symeon de la Essex)

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 159-160)