A fi creștin nu înseamnă doar a fi bun, ci a fi unit cu Dumnezeu. Și bineînțeles că fiind unit cu Dumnezeu ești bun, dar într-un alt fel.

Nu este o vreme în care Dumnezeu ne cheamă și o vreme în care Dumnezeu nu ne cheamă, ci în permanență Dumnezeu ne cheamă. Există, din nefericire, o vreme în care auzim că ne cheamă, și o vreme în care nu auzim că ne cheamă.

Icoanele către care aducem rugăciune sunt întărite, de fiecare dată, cu prezența harului divin și cu melancolia aceasta, cu dorul după dumnezeiescul Rai.

Când postim, nu postim doar ca să ne aflăm în treabă. Nu postim doar de alimente, pentru a le dovedi celorlalți cât suntem de asceți. O asceză, fără să aibă în ea mistica întâlnirii cu Hristos, este lipsită de sens. 

Când Dumnezeu vrea ca omului să i se întâmple o mare încercare, după cum scrie Isaac Sirul, îngăduie să cadă în mâinile împuținării sufletești. Împuținarea sufletească îi provoacă tristețe intensă, iar tristețea îi provoacă o stare de întunecare sufletească, care este o pregustare a gheenei.

Ceara de sigiliu, dacă nu se încălzește și înmoaie, nu poate primi pecetea. Așa și sufletul, dacă nu este încercat prin trudă și boli, nu poate primi pecetea virtuții.

Din stările diferite ale inimii poate omul să priceapă ce este de la Dumnezeu și ce de la diavol. Din starea sufletească, notează Sfântul Grigorie Sinaitul, poți cunoaște dacă lumina apărută în sufletul tău este dumnezeiască ori satanică.

Peste trei ceasuri aveam să fiu arestat. Preamilostiva m-a călăuzit şi a vegheat asupra mea timp de optsprezece ani, în lagărele de concentrare.

Atunci când mă ajută harul, uit că stau în picioare. Iar harul nu-l păstrează Dumnezeu numai pentru El, ci îl dă tuturor celor care au bunăvoință.

Când ai un program de odihnă stabil, atunci și privegherea se săvârșește cum trebuie. Ia aminte tu însuți la aceasta și vei vedea că atunci când ți se va întâmpla vreodată să te odihnești mai puțin, de înda­tă ce vei începe privegherea, vei simți toropeală, moleșeală și akedie.