Sfânta Fecioară era un vas desăvârșit, care cuprindea toate harurile duhovnicești și virtuțile dumnezeiești.

Nepătimirea nu este numai un lucru negativ, ci și unul pozitiv, întrucât presupune dobândirea virtuților, ceea ce este lucrarea Duhului Sfânt.

„Plata înfrânării este nepătimirea, iar a credinței, cunoștința; nepătimirea, la rândul ei, naște discernământul, iar cunoștința, dragostea de Dumnezeu.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Întristarea după Dumnezeu este un mod de viață care curățește sufletul și purifică mintea, învrednicind-o de mângâierea dumnezeiască.

Ispitele sunt necesare pentru că ne călesc în lupta cu păcatul, pentru mântuirea noastră, dar numai să nu ne biruiască. Un mare părinte din Pateric zice: „Înlătură ispitele și nu se va mântui niciun om”.

Ce voiesc să-mi facă altul, să-i fac și eu lui și atunci se păstrează caldă toată dragostea de aproapele și dreptatea lui Dumnezeu.

Fapta bună cea mai mare izvorâtă din iubirea aproapelui este „de a-și pune cineva sufletul (viața) pentru aproapele său”.

Mântuitorul ne-a poruncit să ne rugăm pentru vrăjmași și să binecuvântăm pe cei care ne asupresc, îndemnându-ne la o iubire desăvârșită, curată, asupra aproapelui nostru.

Diavolul se luptă să distrugă cetate mare ca să aibă plată mare, dar nu-l lăsați, aveți atâtea arme împotriva lui: postul, rugăciunea, milostenia.

Ai auzit de paza minții? Mintea trebuie păzită, că altfel se cuibăresc în ea tot felul de orătănii. Ai auzit de rugăciunea minții: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”? Ia, zi matale în minte această rugăciune și ai să vezi ce bine adormi și ai să te odihnești.