Făcând semnul Sfântei Cruci, mărturisim credința în Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit pe Cruce, și credința într-un Dumnezeu în trei ipostasuri.

Crucea este semnul iubirii dintre noi și semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Ridicând aceste cruci, manifestați hotărârea de a vă iubi neamul, de a vă iubi unul pe altul, de a lupta pentru unitatea poporului nostru până la moarte.

Cel ce se roagă pentru oamenii care fac nedreptate sfărâmă pe draci.

O, creștine, niciun lucru să nu faci, până nu faci semnul Sfintei Cruci.

Începătorul oricărei virtuți este Dumnezeu, precum soarele, al luminii de toate zilele.

Păcătuind, să nu învinovățești fapta, ci gândul!

În conștiință, omenescul se întâlnește cu dumnezeiescul. Ea e și a lui Dumnezeu și a omului. Prin ea, omul se află în legătură ontologic-dialogică cu Dumnezeu. Ea e fața omului întoarsă spre Soarele existenței.

Vei putea descoperi cu folos pentru alții după ce ai crescut tu prin împlinirea lor, ca să iradieze din tine forța desăvârșirii tale, la care ai fost ridicat din practicarea celor poruncite ție.

Cel smerit își taie nu numai voia mândriei sale, ci și voia mândriei celuilalt.

Când ai o virtute? Când n-o mai cauți, când o ai, când simți că o ai, că izvorăște din tine, când se revarsă din tine. Dacă zici: „Oare cum să fac să fiu smerit? Oare ce-aș mai putea să fac să am smerenie?”, înseamnă că încă n-ai smerenie, că o cauți.