O clipă poate să fie un timp și o suspinare poate să fie o rugăciune. Fără închipuiri că Dumnezeu stă pe un scaun și te așteaptă. Nu! Tu fii atent la ce zici: „La Tine mă gândesc, Doamne, și știu că ești, știu că ești peste tot!”.

Tu trebuie să fii un erou al armoniei, un erou al păcii, cu orice chip. În felul acesta poți avea dezvoltat discernământul de a putea înțelege inima cuiva. Orice om care are o pace sufletească are o valoare nemaipomenită în sufletul lui și o armonie în unitatea în care trăiește el.

Când am intrat în apă cu tot trupul, am simțit o mare bucurie. Parcă trupul meu înota în Harul Sfântului Duh. Când am ieșit din apa sfințită, am simțit că toate păcatele mele au căzut precum niște solzi, de pe trupul meu.

În Pateric întâlnim următoarea istorisire, din care învățăm că în fața duhovnicului, prin intermediul căruia lucrează harul preoției lui Hristos, suntem datori să ne mărturisim cu sinceritate toate păcatele.

La momentul ieșirii cu Cinstitele Daruri, când preotul duce de la proscomidiar darurile pe Sfânta Masă, pentru sfințire, părinții copilului au făcut o mișcare surprinzătoare. Când preotul a trecut prin fața lor, au încremenit înfricoșați în mijlocul bisericii și și-au făcut semnul crucii.

Așadar, dacă te vei ruga pentru toți, toți se vor ruga pentru tine, deci și tu te afli în toate rugăciunile.

Nu poți, mai înainte de toate, să fugi de acel acuzator, care ești tu însuți, propria ta conștiință, în fapt, este cea care te cheamă la judecată.

Domnul ne ține în lucrare cu tot felul de ispite și ne face să traversăm situații care ne pun în încurcătură, pentru că nu merg după planurile noastre. Astfel, cel care este smerit nu se descurajează și nu se arată a fi înjosit, iar, peste toate, în smerenie găsește o ocazie de progresare duhovnicească.

Aceasta înseamnă ascultare. Dar fiindcă te temi, înseamnă că ai voie proprie înlăuntrul tău.

Când vasul sufletului este curat, atunci de la sine se va umple de harul dumnezeiesc. Din ascultare se naște rugăciunea și din rugăciune, teologia.