Dreptul loachim ajungând sus pe munte, a petrecut acolo în plângere mare și post 40 de zile, fără a gusta nici măcar pâine.

„Nu voi lua – zicea el tânguindu-se – în gura mea hrană, nici mă voi înapoia la casa mea, până ce nu mă va auzi și cerceta pe mine Domnul Dumnezeul lui Israil”.

După ce și-a înălțat sufletul său pe aripile rugăciunilor fierbinți și a postului adevărat, rugându-se mai aprins decât soția sa, i s-a arătat și lui acolo în pustietatea aceea Arhanghelul Gavriil, zicându-i:

„Bucură-te, loachime, și te veselește, eu sunt trimis a-ți aduce pace și mângâiere. Eu Sunt îngerul lui Dumnezeu și am venit să-ți vestesc bucurie mare. Femeia ta Ana va zămisli și va naște o fecioară. Aceasta va fi cea mai aleasă dintre toate fecioarele și femeile pământului, ea va zămisli... și va naște pe Împăratul lumii, pe Fiul celui viu, pe Dumnezeu-Cuvântul. De acum părăsește amărăciunea sufletului tău, că a auzit Dumnezeu rugăciunea ta. Încrede-te în cuvântul meu și mulțumește lui Dumnezeu. Spre încredințare temeinică acesta să-ți fie ție semnul adevăratei și bunei-vestiri: Mergi în Ierusalim la Biserica Domnului; acolo vei afla la porțile cele de aur, pe soția ta Ana, căreia aceiași i s-a vestit ca și ție”.

Acestea zicând îngerul Domnului s-a făcut nevăzut dinaintea ochilor lui.

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Minunile Maicii Domnului, Editura Agapis, 2001, p. 32)