Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule, Cel ce numai cu cuvântul Tău ai făcut cerul și pământul cu toate cele ce sunt într-însele; Dumnezeule, Cel ce ai zis făpturilor Tale să crească și să se înmulțească, Tu cel ce ai binecuvântat pe Sara, soția lui Avraam, și la bătrânețile ei a născut pe Isaac, și ai dăruit Anei, ce era stearpă, pe Samuil Prorocul și alți copii, dă-mi și mie roadă pântecelui meu, și nu mă lăsa să rămân pururea de ocară și urgie oamenilor. Adonai, Doamne Savaot, Tu Care știi ocara nerodirii mele, dezleagă-mi durerea inimii mele, deschide pântecele meu, și pe cea neroditoare arat-o roditoare cu Atotputernicia Ta... Și orice voi naște: fecior ori fecioară, o voi închina Sfinției Tale cu toată inima, dăruind-o Bisericii Tale pentru a-Ți sluji pururea acolo.

Acestea și multe altele grăindu-le Dreapta Ana cu mare tânguire, i s-a arătat îngerul Domnului, zicându-i: „Ano! Ano! S-a auzit rugăciunea ta. Suspinurile tale au străbătut norii și treptele Cerurilor; iar lacrimile tale fierbinți au ajuns înaintea lui Dumnezeu. Iată, tu vei zămisli și vei naște o fiică, cea Preabinecuvântată. Pentru aceasta se vor binecuvânta toate semințiile pământului și printr-însa se va dărui mântuire lumii. Numele fiicei acesteia ce o vei zămisli și naște va fi Maria”.

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Minunile Maicii Domnului, Editura Agapis, 2001, p. 31)