Suntem datori, măcar să încercăm și calea crucii, a lepădării de sine. Cealaltă cale nu este nevoie să o încercăm pentru că mergem pe ea de când ne naștem. O cunoaștem, îi cunoaștem și efectele.

Sfântul Isidor Pelusiotul spunea că răul trebuie să-l scrii pe apă. Așa cum nu poți scrie pe apă, așa trebuie să nu mai scrii în minte răul pe care ți l-a făcut cineva și să fii „acoperitor de păcate”.

Duhovnic are acela care se orientează, care întreabă, care știe să urmărească o chestiune, care vrea să aibă o soluție, care ține legătura cu duhovnicul. Dacă nu-i așa, n-are duhovnic, are un preot la care s-a spovedit și Doamne ajută!

Cei ce fac răul sunt amenințați de cea mai mare primejdie, pe când paguba celor ce-l suferă privește numai averea.

Să nu pierdem niciun minut; vom cere un minut din timpul nostru pierdut și nu ni se va da; de aceea, în fiecare minut din viață să facem lucrarea cea bună.

Cugetele se aseamănă cu viermele acela care încet-încet mănâncă lemnul pe dinăuntru: astfel, pe dinafară lemnul pare minunat, puternic, dar pe dedesubt a fost distrus, încât brusc se rupe de la jumătate.

Prin ispite se face curățirea, apropierea de Dumnezeu, înfierea duhovnicească; la urmă omul devine un mic Dumnezeu după har.

Greșelile omenești, ale mele, ale dumneavoastră, ale sinodalilor, ale patriarhului ‒ toate vor fi judecate de Dumnezeu. Căci una este judecata lui Dumnezeu, și alta este judecata oamenilor.

Auzind cuvintele de învățătură ale duhovnicilor, care sunt simple și, se pare, foarte accesibile, auzind Cuvântul lui Dumnezeu, ei nu pot admite că aceste adevăruri se asimilează și se înțeleg numai atunci când sunt puse în practică în viață, căci altfel cuvântul va fi deformat și batjocorit.

Există Cineva care cunoaște toate grijile noastre, căci de la fața Lui nu se poate ascunde nicio îngrijorare. El știe că grijile ne pricinuiesc suferință. De aceea, vrea să ne ajute întotdeauna. El ne-a făgăduit că va lua asupra Sa toate grijile noastre. Oare putem dori ceva mai mult?