Să nu uite ucenicii mei că oricâtă știință, avere și cinste am avea, oricâtă rugăciune și nevoință am face, nu ne putem mântui dacă nu ne iubim, dacă nu ne iertăm și dacă nu ne ajutăm unii pe alții, că „Dumnezeu este dragoste”.

Să avem pe Hristos, și cu Dânsul pe toate le putem. Auzi ce spune Apostolul Pavel: „Toate le pot în Hristos, Cel ce mă întărește!” (Filipeni 4, 13). Iar fără de El, nimic nu putem face.

Să nu primim nici idealizările astea pe care le avem în euforia noastră: „Vai, ce barbă are părintele!”, „Vai, ce tras e la fa­ță!”, „Vai, cum tace părintele!”, „Vai, da părintele cum mi-a zis, s-a și întâmplat!”.

Sigur că nu putem să le intrăm tuturor în voie, dar pe cât se poate, să avem această delicatețe și atenție.

Dar noi suntem păcătoși. Cum să fii tu cu păcate și să judeci pe fratele tău? Uită-te întâi la bârna ta și pe urmă judecă pe fratele tău! Judecă pe-ale tale întâi și nu trebuie să judeci tu păcate străine.

Închipuiți-vă un vapor și bordul acestuia, care separă un om aflat pe el de marea în care se îneacă oameni. Dacă omul dispune de toate mijloacele necesare în caz de înec: frânghii, pârghii, el va salva oameni și va avea posibilitatea să salveze mult mai mulți decât în cazul în care ar încerca să-i salveze aruncându-se el însuși în mare.

Nu fiți prieteni cu ceea ce întruchipează lumea. Pentru că ea poate promite multe, dar să nu ofere nimic în schimb, în afară de întristare și dezamăgire. Trebuie să disprețuim nu lumea în sine, ci patimile în care trăiește ea.

Scris este că Dumnezeu ne va ierta toate păcatele noastre, dar un singur lucru nu ne va ierta: nedorința de a ne pocăi și nerecunoașterea păcatelor noastre. De aceea, cel mai important lucru pentru mântuire este pocăința.

Împreună-lucrarea de întoarcere a omului către Dumnezeu și a lui Dumnezeu către om naște o legătură personală, o părtășie între ei. Pentru om, această legătură este adâncă și dătătoare de viață.

Domnul ne cere să-I dăruim toată inima noastră, pentru că dorește să-i împărtășească viața Lui. Dacă o păzim de tot lucrul străin, atunci ea va fi în întregime a Domnului, iar El va veni și Se va sălășlui într‑însa.