După învățătura Bisericii, Maica Domnului este singura nădejde a credincioșilor, izbăvirea de necazuri și nenorociri a tuturor celor ce aleargă la ea, izvor al milei și zid nebiruit, mijlocire către Ziditorul, nădejdea neschimbată a credincioșilor și bucuria tuturor celor necăjiți. Ea mijlocește fără încetare pentru noi în rugăciuni înaintea lui Dumnezeu. În fața ochilor ei, zi de zi, noapte de noapte, ceas de ceas și clipă de clipă, stă mulțimea oamenilor, dintre care unii sunt împresurați de nevăzuții vrăjmași ce caută pieirea lor, alții sunt îngreunați de necazuri și nenorociri nemăsurate, iar alții suferă de neputințe și boli grele; și pe toți îi vede Preabinecuvântata Maică a lui Dumnezeu.

Nu se pricepe nicio limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă și mintea cea mai presus de lume să cânte ție, de Dumnezeu Născătoare! Însă, fiind bună, primește credința; că știi râvna noastră cea dumnezeiască; că tu creștinilor ești ocrotitoare, pe tine te mărim!

(Arhimandritul Chiril Pavlov, Lauda Maicii Domnului, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 4)