Arată-ți, creștine, rănile tale Celui ce nu te ocărăște, ci te tămăduiește. Nu uita că, deși îți vei tăinui tu păcatele tale, dar El le știe pe toate: unde, când și cum le-ai făcut.

Să ne smerim înaintea Lui, și așa să atragem pe Domnul către noi. Puterea rugăciunii e mare și de mare preț înaintea lui Dumnezeu.

O, fericită simplitate, veșmântul și trupul nepătimirii și al desăvârșirii, locul în care îi este plăcut lui Dumnezeu să Se sălășluiască!

De multe ori, unii făcători de rele au încercat să săvârșească fărădelegi și în locurile afierosite lui Dumnezeu. Însă au fost împiedicați de o minune și, în loc să săvârșească fărădelegea, au fost atrași spre credință.

Dintre cele prin care se manifestă măreția dumnezeiască nu lipsește buna mireasmă a smereniei și în chip drept s-a spus că „Dumnezeu celor smeriți le dă har” (Iacov 4, 6).

Pentru mântuirea noastră nu este suficientă numai credința în Hristos Cel Înviat, ci trebuie, de asemenea, să urmăm calea cea îngustă a împlinirii poruncilor Sale.

Din viața Sfântului Andrei, cel nebun pentru Hristos, se vede că Maica Domnului nu se află întotdeauna acolo, în Ceruri, ci părăsește fericirea înaltelor locașuri și se pogoară pe pământ, să ne mângâie în necazurile noastre.

„Dacă noi – ne învață marele părinte, Sfântul Marcu Ascetul – am stărui în smerita cugetare, nu ar fi nevoie să fim pedepsiți, deoarece toate relele și necazurile ni se întâmplă pentru înălțarea noastră.”

În asemenea situații, Rugăciunea lui Iisus nu numai că vă îngrădește de toată necurăția, dar chiar și pe cei din jur îi luminează. Ea este o armă care se folosește în războiul nevăzut, este un război a lui Hristos pentru curăția noastră și pentru curăția celor din jur.

În cartea prorocului Isaia, în capitolul 41, în care oamenii sunt numiți dumnezei, se spune că munca poate fi îndreptată spre bine, dar și spre rău. Ea poate să fie în acord cu voia lui Dumnezeu, dar poate să fie, după conținut și scop, îndreptată împotriva Lui. Astfel de exemple se întâlnesc la tot pasul în istoria omenirii.