Cruce, cruce, semn preasfânt,
Noi cu tine ne-nchinăm
Ca de relele ce sunt
Noi prin Tine să scăpăm!

Cel ce se obișnuiește să nu dea toată atenția poruncii Domnului îndată ce o aude și așteaptă să i se spună a doua oară, să i se dea un nou semn mai accentuat, pierde sensibilitatea receptivă a inimii.

Fiecare Spovedanie ar trebui să-l facă pe credincios conștient și de bunătățile lui interioare, care cu cât sunt oferite mai mult și mai dezinteresat altora, cu atât devin mai strălucitoare, deși nu trebuie să se mândrească cineva pentru asta.

Pentru că niciun alt fel de viață nu aduce omului așa grabnică sporire ca cea de obște cu fericita ascultare, dacă este trăită cu înțelegere, izbăvindu-l în scurtă vreme de toate patimile sufletești și trupești pentru smerenia care se naște din fericita ascultare.

Dragostea constă în aceea ca să-ți jertfești sufletul pentru aproapele tău și să nu faci altuia ceea ce nu-ți dorești ție. Din dragoste Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om. Cine trăiește în dragoste, în Dumnezeu trăiește.

Unui asemenea ostaș iscusit și adevărat al lui Hristos, care s-a deprins mai dinainte între mulții ostași ai lui Hristos să se lupte cu meșteșug, cu arme duhovnicești, împotriva vrăjmașilor celor nevăzuți, când iese singur la luptă, Însuși Dumnezeu îi ajută să facă biruință preaslăvită asupra vrăjmașilor săi.

Voia lui Dumnezeu e rezumată în Evanghelie în două fraze foarte mici, scurte: „Să Îl iubești pe Domnul Dumnezeu din toate puterile, din toate, toate, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți”.

În Biserică, ființa umană va învăța să-L recunoască pe Bunul Samarinean atunci când va veni la sfârșitul veacurilor.

Cum e Dumnezeu iubitor de oameni, și omul trebuie să fie iubitor de oameni. Cum e Dumnezeu milostiv, așa trebuie să fie și omul. Samarineanul a ajutat pentru că a iubit, deși omul căzut îi era străin, era un om la care nu s-ar fi gândit mai înainte, pentru că nu-l cunoștea. Și totuși, s-a oprit să-i ofere ajutor necondiționat.

Odată, când căutam să-mi plâng păcatele, diavolul mi-a spus: „Ce tot te smerești atâta? Eu îți știu păcatele tale, dar ești puțin mai bun decât cei răi...” N-a zis: „ca cei buni”, pentru că știa că nu o să-l cred...