Dacă o persoană se află în dificultate, filantropul nu trebuie să țină cont de caracterul, originea, credința sau înfățișarea acestuia. Imitându-L pe Dumnezeu, nici el nu trebuie să facă discriminări.

Nimeni nu se poate mântui, nici mireni, nici călugări, nici clerici, fără spovedania păcatelor și fără dezlegarea de la duhovnic. Toți trebuie să avem duhovnicii noștri și să ne spovedim regulat, chiar și aceia cărora li se pare că nu au păcate.

Dumnezeu nu privește fața din afară a celor zise sau făcute de noi, ci stările sufletelor și scopul pentru care facem ceva din cele văzute.

După har, sufletul poate fi asemenea Fiului lui Dumnezeu, pentru că prin taina Sfântului Botez sufletul primește darul înfierii, devenind și el fiul lui Dumnezeu după har.

Dumnezeu este Cel care ascultă rugăciunile noastre. Când vorbim cu cineva, celălalt, care ascultă, consimte, aprobă ceea ce spunem noi. Sau, din când în când, cum se întâmplă, Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunea. Este și acesta un răspuns din partea lui Dumnezeu.

El este ca un ostaș fără armă, ca o pasăre fără aripi, ca o trestie care se clatină încotro bate vântul, numai către Dumnezeu nu se pleacă să-L întrebe și să-I slujească.

Duhul Sfânt este Cârmaciul corabiei Bisericii. Doar în Biserică, precum în arca lui Noe, poate cineva să se mântuiască. 

Fapta bună se dovedește de folos numai când se face din iubire pentru Hristos, iar atunci aceasta și în viața pământească ne umple cu harul Sfântului Duh. Și după cum s-a scris: „Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură” (Ioan 3, 34).

Milostenia și atenția acordată celor sărmani Îl bucură pe Dumnezeu, iar El ne trimite apoi, și nouă, darurile Sale.

Să spunem Domnului limpede: „Am păcătuit!”, fără să căutăm scuze și îndreptățiri de sine.