Poate, oare, Dumnezeu, Dreptul Judecător, să caute fără mânie aprinsă către cel ce calcă legea în fiecare clipă? Poate, oare, Bunul Ziditor să ia aminte cu rece nepăsare la tânguirile făpturii aflate în nenorocire?

Cinstirea față de părinți și grija pentru ei să se întindă asupra tuturor împrejurărilor vieții, până la mormânt și dincolo de mormânt.

Copiii trebuie să-i hrănească și să-i odihnească pe părinți atunci când aceștia sunt bolnavi și bătrâni.

Ține minte că dacă omul nu spune tot părintelui duhovnicesc, atunci drumul îi este strâmb, iar când spune tot, mer­ge drept în Împărăția Cerurilor.

Este nevoie de timp, răbdare și trebuie să te rabzi pe tine. Firea noastră păcătoasă nu poate împlini dintr-o dată Legea lui Dumnezeu, poruncile lui Dumnezeu.

Ce loc este mai potrivit și mai de folos pentru suflet decât Biserica lui Dumnezeu, unde vorbim în rugăciune cu Domnul?

Sfântul care știe că e sfânt, nu e sfânt. Sfântul care vrea să se știe despre el că e sfânt, nu e sfânt. Sfântul care vrea să se facă sfânt, nu va fi sfânt niciodată.

Iată că nu ni le-a dat, pentru că El știa că ceea ce cerusem noi nu ne-ar fi fost de folos. Ba dimpotrivă. Poate că ne-ar fi dus la greșeli și la suferințe, de care Dumnezeu ne-a scăpat.

Dacă tu condamni pe un altul pentru răul pe care ți l-a făcut, înseamnă că trebuie să fii și tu condamnat pentru răul pe care i-l faci lui, dacă îi răspunzi cu rău pentru rău.

Patimile cultivate ani de-a rândul trebuie scoase prin lacrimi și nevoințe, printr-un efort susținut, conștient și serios, altfel vindecarea omului și viața lui religioasă nu sunt decât niște iluzii, iar suferința (boala, neliniștea) omului va rămâne pe mai departe netratată.