Rugați-vă mai des cu rugăciuni scurte: „Doamne, binecuvântează!”, „Doamne, ajută!”, învățându-vă să le faceți pe toate în viață cu binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu. Nu vă apucați să-i învățați pe alții, căci aceasta este uneltirea vrăjmașului, care v-a ținut sub tutelă până de curând și v-a împins acum dintr-o rătăcire într-alta.

Cine nu are păcate mai mici sau mai mari, cine este eliberat de neputințele omenești și de năvălirea vrăjmașului atunci când se tulbură conștiința? Furtunile trec și omul iarăși se încălzește la căldura iubirii dumnezeiești.

Noi nu știm să plângem pentru păcatele noastre și nici nu vrem, pentru că nesimțirea, indiferența noastră față de lucrarea mântuirii, ne împinge să căutăm nu bucuriile adevărate, desăvârșite, ci distracțiile deșarte, râsul, caraghioslâcul, maimuțăreala.

Suferința curăță trupul și sufletul de înclinări păcătoase, deșteaptă în om cugetul evlavios, făcând pe om să se pocăiască și să devină slujitor zelos și iubitor al lui Dumnezeu.

Totuși, de ce îngăduie Dumnezeu așa palme peste fața dreptului? Nouă, celor păcătoși, pe calea ocărilor ne aduce aminte păcatele noastre neștiute și nemărturisite, ca să ni le mărturisim.

Domnul dorește mereu revenirea la Sine și mântuirea oamenilor. Dorul lui Dumnezeu pentru întoarcerea păcătosului este mai mare decât dorul celui mai mare sfânt după Dumnezeu.

Având în vedere contextul pandemic actual, panta ascendentă a cazurilor de îmbolnăviri și riscurile aferente adunărilor din jurul evenimentelor publice, echipa de organizare a Festivalului de Muzică Bizantină de la Iași (IBMF) a decis ca ediția a IV-a a Festivalului să se desfășoare în mediul on-line.

Bătrânețile sunt cinstite nu cele de mulți ani, ci chiar dacă cineva ar avea puțini ani și ar fi în floarea vârstei și ar avea fapte bineplăcute lui Dumnezeu, tinerețea acestuia se socotește bătrânețe cinstită.

Să voim așadar și noi din tot sufletul mântuirea noastră, precum a voit-o și Acela cu iubire de oameni și pentru care a arătat multă pogorâre.

Desfrânarea nepocăită și nespovedită este despărțire de Dumnezeu și agonisitoare a judecății, fiindcă „pe desfrânați și pe adulteri îi va judeca Dumnezeu” (Evrei 13, 4). Este depărtarea de viață, moartea sufletului și începutul tristeții celei fără de sfârșit.