„Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celor potrivnici dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.”

Dumnezeu a umplut universul cu lucruri care pot să-ți dea bucurie. Și pornind de la această bucurie poți să urci la treptele mai înalte ale bucuriei și să ajungi la bucuria desăvârșitoare și după aceea la desăvârșita bucurie care este Însuși Hristos.

Schimbarea la Față și Învierea nu pot fi despărțite de Răstignire. Creștini fiind, suntem cu adevărat martorii „bucuriei celei mari foarte” (Matei 2, 10), dar nu trebuie să uităm că „prin Cruce a venit bucurie pentru toată lumea”.

Nu este deloc ușor să ții în frâu un cal sau un alt animal, dar oamenii, cu a lor personalitate infinit de variată și răutate deliberată, sunt cu mult mai nesupuși.

Postul este o primăvară duhovnicească, pocăința un boboc ce înflorește, iar Hristos ni se face cunoscut în această perioadă ca „Dătător de lumină”.

Trebuie să Îi cerem Domnului în rugăciunea noastră să ne ajute să punem început bun. Lui Dumnezeu îi place foarte mult atunci când Îi cerem să punem început bun.

Citirea Scripturii în acest fel ne va aduce mari foloase în rugăciune și în orice lucru pe care îl facem înaintea lui Dumnezeu.

În ispite și în necazuri, nu noi suntem cei care întocmim planurile, nu noi ne alegem crucea, ci primim acea cruce pe care atotînțeleapta pronie a lui Dumnezeu a rânduit-o pentru noi. Numai Domnul știe cât de mică sau cât de mare este crucea de care avem nevoie.

Bucuria hrănește sufletul, duhul, mintea, ca să poată să se înalțe și să se dedice lui Dumnezeu. Nici o nevoință, nici o înfrânare, nici un dor, nici o dragoste nu poate ajunge la capăt, dacă nu se mănâncă.

Avem nevoie de focul dumnezeiesc pe care îl aprinde în noi Hristos și ne schimbă. Adevăratul dor față de Hristos stinge orice alt dor, orice altă poftă.