Hristos ne-a vorbit personal și ne-a arătat în mod practic modul întoarcerii de la faptele morții la faptele vieții. Toate acestea le avem din descoperire. Nu sunt teorii abstracte. A venit Îngerul de Mare Sfat și ne-a vorbit personal! Numai ne-a vorbit? A venit la noi și ne-a deschis calea. Acum și cu ochii închiși, drumul este deschis.

Din pricina acestei iubiri nesfârșite a lui Dumnezeu față de omul căzut și din pricina firii schimbătoare și a dispoziției iubitoare de păcat a omului, sfânta noastră Biserică a consfințit pocăința ca o taină necesară pentru mântuire. Domnul nostru, întemeind Biserica Lui, a dat ucenicilor Lui și urmașilor lor harisma de a dezlega păcatele.

După învățătura Bisericii, ea este singura nădejde a credincioșilor, izbăvirea tuturor celor ce aleargă la ea, de necazuri și nenorociri, izvor al milei și zid nebiruit, mijlocire către Ziditorul, nădejdea neschimbată a credincioșilor, Bucuria tuturor celor necăjiți și Ocrotitoarea celor obijduiți.

Sfânta Biserică a lui Hristos cunoaște o mulțime de cazuri în care Preabinecuvântata Maică a lui Dumnezeu i-a izbăvit pe oameni din toate greutățile.

Amintiți-vă că aveți în Ceruri o Maică, pe Împărăteasa Cerurilor, care vă vede, vă aude și știe toate mișcările sufletului vostru.

Suferința poate naște ceva sincer, în timp ce viața noastră blândă poate să genereze foarte ușor falsitate.

Făcând comparații, se pot găsi diferite elemente de adevăr și în celelalte religii, elemente care, de multe ori, sunt foarte profunde, dar ele nu deschid Cerurile.

Dumnezeu poate dezvălui adevărul celor ce n-au avut niciodată șansa să-l audă: adică celor care n-au respins Evanghelia, ci doar nu au auzit de ea. Dar odată ce am acceptat revelația devenim, bineînțeles, mult mai responsabili.

Noi uităm că ar trebui să ne plecăm capetele din venerație față de acest mare Dumnezeu – Cel mai minunat, de negrăit, insondabil, nemărginit și prea dulce Dumnezeu. Dacă fiecare dintre noi ar avea o mie de guri, noi încă nu am fi în stare să-L ridicăm în slavă așa cum se cuvine pentru nenumăratele Sale daruri făcute nouă!

Ce bucurie simte creștinul când se gândește că atunci când va veni momentul ca ochii aceștia fizici să se închidă, de îndată, ochii sufletului se vor deschide, iar el va vedea o nouă lume, noi ființe, noi creații incomparabil superioare, nestricăcioase, veșnice!