Astfel de mâini a avut, spre pildă, și Ilie Prorocul, care și-a întins mâinile în semn de rugăciune și a încuiat cerul și iarăși l-a descuiat prin rugăciune.

Cum s-au îndreptat atâția păcătoși, plângându-și faptele rele și părăsindu-le, ne putem și noi îndrepta!

În Rai, ochiul se va desfăta văzând frumusețea și slava lui Dumnezeu și alte multe frumuseți neînchipuite. Bineînțeles că toate acestea nu vor fi materiale, ca aici pe pământ, ci în chip spiritual.

Fuga și lepădarea de păcate sunt condițiile de bază ale vieții creștinului îmbunătățit, călugăr sau mirean, condiția înfrumusețării sale sufletești.

Iubirea presupune: „fă bine și Dumnezeu, văzând binele, va rândui cele de folos pentru tine”.

Pe cel pe care l-a iertat El trebuie să-l iertăm și noi.

Noi trebuie să ne străduim să facem binele, să lucrăm întrucâtva ca Dumnezeu.

Fiecare iubire curată este binecuvântată pentru timpul cât ține, dar iubirea care ține până la capăt este binecuvântată veșnic.

O, cât de mult trebuie să fie omul atent asupra inimii lui, fiindcă prin poarta aceasta omul este totdeauna mai slab și aici cedează mai ușor. Când gândul unei fapte este aruncat peste zid înăuntrul inimii, îndată inima ia foc... ca pădurea uscată!

Ce minunat este un astfel de suflet de frate sau de soră! Iubind cu tot cugetul pe Domnul, la Care știe și dorește să se ducă, el va iubi și va dori tot ce-l poate ajuta pe drumul spre Cer.