Cuvintele Mântuitorului: „Fericiți cei săraci cu duhul, căci acelora este Împărăția Cerurilor” au legătură cu smerenia?

Chiar despre ei vorbește! Fericiți cei smeriți! Iar aceasta, pentru că, vă spun, identitatea e chiar cu Hristos. Căci El S-a smerit. Și se smerește continuu. Cine s-a smerit, este în identitate cu El. Ferice de el! E smerit; își vede de mersul vieții lui mai departe; este umilit de către toată lumea. Știți dumneavoastră că acestea sunt valorile cele mai mari, chiar și în mănăstire și în lume? Oamenii care duc o viață ascunsă, sufletească, duhovnicească, dar în rest, săracii, duc o viață de sărăcie.

Sfântul Dimitrie Basarabov, care este patronul Bucureștilor, a fost văcar, în satul Basarabov din Bulgaria. Și mergea înfășurat cu cârpe la picioare, căci nu avea încălțăminte. Și râdeau copiii de el. Copii, neastâmpărați, mă rog. Și, într-o zi, el, păzind vitele, a călcat pe un cuib de pasăre și a omorât puii, fără să vrea. Și, sigur, i-a părut foarte rău și și-a pedepsit piciorul ăla, să nu-l mai învelească nici cu cârpele alea. Vezi, câtă tărie, câtă dorință de a fi omul lui Dumnezeu? Era sărac cu duhul, dar era bogat cu sufletul la Dumnezeu!

Chiar acum am avut Evanghelia cu săracul Lazăr și bogatul. Vă închipuiți ce fericire era! Și omul acesta, Lazăr, suferea pentru Dumnezeu, dar nu cârtea. N-a fost suficientă numai suferința. Nu cârtea! Pentru că lor, celor în suferință, Dumnezeu le dă harul să creadă, să fie ostași ai lui Hristos.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 1, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 92-93)