Maica Domnului este răspunsul lui Dumnezeu dat pă­rinţilor ei, la stăruitoarele lor rugăciuni. În același timp, Maica Domnului este tot ceea ce au putut oamenii să dea mai bun Creatorului lor; în Maica Domnului, vasul sfinţeniei, s-a realizat acea „logodire” a celor două firi – dumnezeiască şi omenească –, în persoana Fiului lui Dumnezeu întrupat.

Ce înseamnă asta: „să-ți iei crucea”? Înseamnă să-ți iei partea de osteneală, partea de efort care ține de propria ta depășire. Nu trebuie să așteptăm ca lucrurile să ne vină de-a gata. Cu credința e cum e cu cultura: te ții de ea – o ai, nu te ții – o pierzi.

Când ne temem de Dumnezeu cum se cuvine, cu credință și cu dragoste, ne facem moștenitorii vieții Sale, precum cântăm în Prochimenul Mare: „Dat-ai moștenire celor ce se tem de Numele Tău”. 

Cea mai bună metodă de adunare a gândurilor este să ai un gând principal, în faţa căruia să cunoşti gândurile care vin, să le înlături pe cele rele şi să le încurajezi pe cele bune, iar metoda cea mai la îndemână este rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”, pe care o spunem ca să avem o statornicire în gânduri bune.

Dumnezeu nu zice de ce ai mințit, de ce ai omorât, de ce ai făcut acel păcat... Niciodată nu pune întrebarea asta, fiindcă El știe de ce.

Caută timp pentru a-l dărui lui Dumnezeu când nu poți face cele ale lucrului. Dedică-te rugăciunii, mai ales când se lasă noaptea. Și din zori de zi grăbește-te la biserică și adu Domnului înainte cele ascunse încă ale zilei tale.

Domnului, Care ne-a dăruit libertatea, Îi place să lase liberă credința noastră.

O rugăm pe Maica Domnului să ne mântuiască, iar Maica Domnului Îl roagă pe Fiul ei, Care are această putere. Și Acela îi face hatârul, pentru că o iubește mult pe Maica Sa.

Îl lăudați pe Dumnezeu, Îi mulțumiți, vă rugați Lui, e foarte bine, dar nici de Maica Domnului să nu uitați.

Biserica noastră ortodoxă le-a rânduit atât de minunat pe toate spre ajutorul sufletelor care au plecat! Liturghia, parastasele, ecteniile pentru morţi, milosteniile, faptele bune, mătăniile, rugăciunile şi căinţa, formula „Dumnezeu să-i ierte!”, toate acestea merg sus, la acele suflete, şi ele se folosesc.