Cel ce umblă întru dreptate se teme de Dumnezeu, iar cel ce-și strâmbă cărările osândit va fi.

Ai auzit? Și nu pentru că era sărac sau necăjit, ci foarte bogat. Ce spune Scriptura? Era foarte bogat, cel mai bogat om de la răsăritul soarelui. Dar averea nu l-a biruit, nu l-a despărțit de Dumnezeu. Fiindcă iubea pe Dumnezeu mai tare decât averea.

În anul 2023 se împlinesc 300 de ani de la trecerea la cele veșnice a marelui cărturar român Dimitrie Cantemir (1673-1723), domnitor al Moldovei și membru al Academiei din Berlin. În acest context, Arhiepiscopia Iașilor împreună cu Primăria Iași, Ministerul Culturii, Consiliul Județean Iași, Ateneul Național din Iași și Computerland România organizează, în perioada 26 – 28 mai 2023, Festivalul de muzică orientală „Dimitrie Cantemir”.

Aceasta însă este, repet, generozitatea, bunăvoința lui Dumnezeu. Pentru că, până la urmă, ce i-am dat celuilalt? Un bun pe care tot Dumnezeu ni l-a dat. Prin urmare, tot lui Dumnezeu Îi dăm bunurile.

În această dimineață, la Centrul Eparhial Iași a avut loc evaluarea și premierea celor mai bune proiecte catehetice din Arhiepiscopia Iașilor, înscrise în cadrul Concursului Național Catehetic „Tinerii și vârstnicii să laude numele Domnului”.

Dumnezeu îl primește și-l iubește pe cel care dă cu o bună dispoziție a inimii, pe cel care nu și-a îngreuiat inima și nu s-a întristat pentru milostenia făcută. Și nici când este silit să dea de nevoie, inima să nu i se strângă!

Filantropia noastră, adică dispoziția noastră de a dărui, rămâne în veac. Bunurile materiale se vor pierde, vor pieri, nu vor rămâne. Filantropia, însă, va rămâne în veac, pentru că Dumnezeu o va pomeni.

Răbdarea este virtutea care ne ajută foarte mult în creșterea noastră duhovnicească.

Paradoxul dintâi al creștinismului este că, în timp ce toți ceilalți se închină la ceva plin, noi ne închinăm la un mormânt gol. Din golul acesta, din vidul acesta de viață normală, se naște toată puterea creștinismului de a naște tot timpul viața suprafirească. 

Suntem chemați să ne luăm în serios; să devenim parteneri ai Mântuitorului pentru propria noastră mântuire; să credem, nedezlipiți de El, că de fiecare dată, atunci când suntem în griji și în necazuri, El este parte integrantă a vindecării și a ieșirii noastre din griji și din necazuri.