Dumnezeu dă fiecăruia dintre noi situații, trăiri, motive pentru a putea înainta. Nimeni, nici chiar unul nepăsător, nu este lipsit de vreo oarecare experiență a harului dumnezeiesc, de o anumită rugăciune, de ceva lacrimi. Toți avem câte ceva.

Ea viază în Ceruri și vede neîncetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne uită nici pe noi, sărmanii, și acoperă cu milostivirea ei tot pământul și toate noroadele.

Păsările Îl slăvesc neîncetat pe Dumnezeu. Încep dis-de-dimineață, la ceasul al treilea, și până la ceasul al nouălea nu se mai opresc.

Iubirea adevărată păstrează, salvează personalitatea. Iubirea adevărată scoate personalitatea din sine și o pune în comuniune adevărată cu alte personalități, nu se distruge, nu moare închisă în sine.

Ferice de voi, neobosiți slăvitori ai lui Dumnezeu! Ferice de voi, cetățeni aleși ai statului Născătoarei de Dumnezeu! Ea nu cere de la voi niciun fel de impozit, ci cere în dar trei bani din aur curățit în foc. Care sunt aceștia?

Toate laudele, toate acatistele, toate meridianele de la răsărit și de la apus și de pe tot pământul nu pot s-o laude după vrednicie pe Maica Domnului și pururea Fecioara Maria.

Avem pilda Sfântului Ioanichie cel Mare. El a fost ostaș vreme de 20 de ani. A săvârșit multe minuni și în toate războaiele a biruit, nefiind niciodată învins. Nu s-a gândit niciodată la viața sa, ci și-a pus întotdeauna viața pentru aproapele său.

Do­rul cel adevărat către Dumnezeu e mai pu­ternic și decât nevoia cea către rudenie.

Singura ei avuție pe acest pământ au fost lacrimile sale, deși era neîntrecută în bunătate și frumusețe sufletească.

Maica Domnului laudă pe Dumnezeu pentru că i-a dat smerenie și a căutat spre această smerenie. Preasfânta Fecioară, prin smerenia ei adâncă, a îndreptat alunecarea spre trufie și spre dorința de a fi asemenea lui Dumnezeu a Evei.