Oamenii se chinuiesc să strângă mari averi, ca să poată să ridice o casă pământească. Iar pentru înălțarea casei cerești Mântuitorul întărește că nu este nevoie să risipești bogăție, ci dimpotrivă, să devii sărac cu duhul, adică să conștientizezi că nu ai nimic bun care să-ți aparțină.

Tăcerea este jertfa cea mai plăcută lui Dumnezeu.

Adesea, ne rugăm lui Dumnezeu fără atenție, de formă, și socotim că ne-am rugat. De fapt, nici nu am fost prezenți în rugăciune, ci am avut vreo socoteală în minte.

Sănătatea sufletească depinde de armonia, relația și echilibrul sentimentului, voinței și minții.

Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului.

Căci pentru aceasta a venit Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrările diavolului (I Ioan 3, 8). Mai spune Sfânta Scriptură: Și demonii cred și se cutremură (Iacov 2, 19).

Dacă suntem liniștiți și pașnici, vom intra în rândul sfinților și al îngerilor. Asupra lor, Domnul a revărsat darul harului Său, și în sufletele lor nu-și află loc însușiri din lumea aceasta.

Dacă unii te-au batjocorit, iar tu te-ai rugat pentru ei, iată măreția duhovnicească! Dacă te-au blestemat, iar tu i-ai binecuvântat, iată rușinea vrăjmașilor sufletului tău! O astfel de purtare este în duhul Evangheliei.

Sfânta Scriptură mărturisește că pentru smerenia arătată în ascultarea față de Dumnezeu și de poruncile Lui dumnezeiești și mântuitoare pentru noi, Domnul înlătură de la noi tot felul de necazuri și ne trimite toate bunurile pământului, iar pentru mândrie ne aruncă în marea tuturor nenorocirilor.

„Dacă noi – ne învață marele părinte, Sfântul Marcu Ascetul – am stărui în smerita cugetare, nu ar fi nevoie să fim pedepsiți, deoarece toate relele și necazurile ni se întâmplă pentru înălțarea noastră.”