De fiecare dată, Maicii Domnului îi revine această misiune eternă de a ne așeza în curăție dinaintea lui Dumnezeu.

Singurătatea te izolează, te face neputincios, împiedică duhul tău să se bucure de bunătățile lumii acesteia, în special de cele ale lumii spirituale. Pe când viața în comunitate te salvează în multe împrejurări grele. Nimeni nu se mântuiește singur, nici credinciosul, nici preotul, nici monahul. Toți ne mântuim în comunitate, în Biserica lui Hristos și fiecare este răspunzător pentru celălalt.

Tot ce îți prisosește împarte cu săracii: va fi același lucru cu a înapoia lui Dumnezeu ceea ce ai primit de la El. Cel care dă săracului, lui Dumnezeu Îi dă. Unul ca acesta, chiar dacă pare a cheltui bogăția, se îmbogățește cu adevărat în fapte bune.

Pregătind-o pentru a primi să nască pe Fiul, Duhul Sfânt a făcut-o pe Maica Domnului un ales chi­vot sfințit al lui Dumnezeu. De această sfințire se leagă și pururea fecioria sa, proclamată la Sinodul al V-lea Ecumenic de la Constantinopol (553).

Nu s-a mai văzut sub soare o aşa minune, să-L nască pe Dumnezeu o făptură, oare cum de a încăput în ea, cum de n-a ars-o Cel pe Care nu-L încap Cerurile?

Avere am trei arginți și jumătate, cu aceștia cumpăr piei și lucrez pantofi, cizme, ghete, cele ale meseriei, că eu sunt ciubotar. Iar câștigul îl împart în două: o parte, cea mai mare, o dau lui Hristos, adică la săraci, și cealaltă o folosesc la trebuințele casei. Și în tot locul, unde aș fi, pururea am în minte înfricoșătoarea judecată ce are să fie.

Dacă am sta la picioarele Domnului, ca Maica Domnului în Sfânta Sfintelor, dacă am petrece în rugăciune și gândire de Dumnezeu ca dânsa, nu ne-ar hrăni pe noi oamenii, ci îngerii și serafimii din Cer.

Sfântul care se roagă nu spune: „Vom vedea, vom căuta o soluție”. Niciodată sfinții nu spun așa ceva. Sfinții sunt plini de convingere și se roagă. Fiecare om poate dobândi această încredințare, această certitudine. Astfel, adeseori problemele se rezolvă prin rugăciune.

Sfințenia adevărată înseamnă o stare de curăție de toate patimile sufletești și trupești, mai ales de mândrie și slavă deșartă.

Să mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că avem pe Maica Domnului mijlocitoare pentru binele nostru, să mulțumim lui Dumnezeu că avem pe Maica Domnului ajutătoarea noastră. Să nu uităm: „ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugăciunea” și să avem încredere în ajutorul ei.