Este de datoria noastră să trecem fără încetare de la nivelul superficial la care ființele vor fi clasate în categorii, la nivelul persoanei autentice care nu este niciodată nici plictisitoare și nici previzibilă.

Să nu vă îndoiți că ea, auzind plânsul vostru îndurerat, va veni la voi, vă va șterge lacrimile, vă va alina suferințele și vă va izbăvi de primejdie, de pieire, de întristarea cea rea și de deznădejde.

Viețuind în lume, cu familie, puteți face și cereri privitoare la lucrurile lumești sau, așa cum cere zilnic Biserica: „cele bune și de folos sufletelor noastre dăruiește”, și așa mai departe.

Citind cărțile Sfinților Părinți ne dăm seama că avem lipsuri în ce privește lucrarea celor cuvenite.

Maica Domnului este gata totdeauna să ne dea ajutorul ei, să ne aline suferințele, să reverse mângâiere în sufletul nostru chinuit, frământat și pârjolit, și în brațele sale de maică să ne liniștească.

Milostenia nu înseamnă numai să dăm, ci și să împreună-pătimim atunci când vedem că suferă omul, semenul nostru, și să-l ajutăm dacă putem.

Nu trebuie să năzuim însă, spre a ajunge în scurtă vreme la nepătimire și la odihnă: pentru aceasta este nevoie de vreme, de osteneală și de ajutorul lui Dumnezeu.

Rugați-vă în camera voastră. Unii vor putea să se scoale cu o oră mai devreme, alții cu o jumătate de oră, alții cu un sfert de oră sau zece minute. Asta depinde de puterile fiecăruia. Dar trebuie s-o faceți. Astfel, inima și mintea voastră se vor obișnui să trăiască mereu și pretutindeni cu rugăciunea.

Este vreme pentru orice lucru sub cer (Eclesiastul 3, 1). Cum dar, să nu fie vreme pentru rugăciune, care este cel dintâi lucru sub cer?

Fiecare faptă este o sămân­ță a binelui sau a răului care, desigur, încolțește în viața aceasta, dar ale cărei roade sunt culese de-abia în cea viitoare.