Adevărata prefacere o lucrează dumnezeiescul har. Pentru ca aceasta să se petreacă, trebuie ca omul să se predea din toată inima și din tot sufletul (Marcu 12, 30) lui Hristos.

Să fii creștin înseamnă, în istorie, să asumi anumite riscuri, să poți înfrunta pericole de pe poziții de tărie sufletească. Curajul, frați creștini, se dovedește până la urmă a fi și calea cea mai înțeleaptă, și e nu numai o virtute, ci și o datorie creștinească.

Maica Domnului nu ne lasă, ci ne poartă în spate, numai noi să vrem aceasta și să nu dăm din picioare, ca și copiii cei neastâmpărați.

Ca „Maică a Vieții”, Sfânta Fecioară este și modelul desăvârșit pentru toate mamele, de pretutindeni și de totdeauna.

Maica Domnului n-a avut dureri la naștere, căci numai ea a născut fără dureri. Pentru că acolo unde n-a fost înainte dulceață de nuntă, nici durere n-a fost mai pe urmă. Ea a născut de la Duhul Sfânt, fără durere, dar a avut dureri la răstignirea Mântuitorului.

O asemenea întrebare nu se arată îndeobște în sufletul celui care poate cât de puțin să își închipuie cu frică măreția puterii lui Dumnezeu. Cel care prin Cuvântul Atotputernic a făcut lumea, această minunată lume cu stele și întinderi necuprinse, fără ajutorul nimănui, cu adevărat putea să facă a se zămisli prunc în pântecele Fecioarei fără ajutorul nimănui.

Chinul conștiinței noastre și suferința lumii nu se vindecă dacă Dumnezeu nu este cunoscut, mărturisit și trăit de toți oamenii de pretutindeni, ca iubire, ca Tată din veci al Fiului iubirii Sale, fără să fie contemplat împreună cu Fiul Său Cel veșnic. Cum să simt dragostea Lui, îmbrățișarea Lui, altfel decât în brațele Iubirii Lui – „brațele părintești”, Fiul și Duhul Sfânt?

Nici om, nici înger nu a putut să neutralizeze consecințele păcatului, de aceea a binevoit Dumnezeu Cuvântul să Se deșerte pe Sine, făcându-Se om, ca să replăsmuiască chipul stricat al lui Dumnezeu în om și să-l elibereze din tirania morții și a diavolului.

Și noi suntem îndatorați cumva să avem inimă de mamă, dar până s-o avem, sigur are Maica Domnului față de noi inimă de mamă.

Duhul slavei deșarte este foarte viclean și trebuie mare osteneală din partea robilor lui Dumnezeu ca să se izbăvească de el. Pentru că face pe omul virtuos să se laude pe sine.