Trăind în afara inimii, omul este lipsit de discernământ și nu deslușește uneltirile diavolului (cf. II Corinteni 2, 1), după cum drept învață și Vechiul Testament: „nu poate cel lipsit de inimă să dobândească înțelepciune” (cf. Pilde 17, 16).

Sfintele Paști și Săptămâna Luminată ne creează o atmosferă asemănătoare cu cea din Rai. De aceea zicem că această săptămână este una de lumină, care ne aduce aminte de Rai și de bucuriile lui.

Oamenii au vrut să-L facă pe Dumnezeu muritor, El însă, prin învierea Lui, i-a făcut pe oameni nemuritori.

La porțile iadului, când a venit Mântuitorul și au strigat că vine Împăratul slavei, zice că diavolul a început să vorbească cu cei mai mari ai lui: „Taci, că-i om, pentru că în Grădina Ghetsimani se temea de moarte. Dacă ar fi fost Dumnezeu, nu s-ar fi temut de moarte”.

În Rai va fi cam cum e la Paști, iar la Paști e bucurie, în Rai e bucurie. În Raiul cel din lumea cealaltă, cel de deasupra pământului este ceva asemănător cu ceea ce trăim noi la Paștile cele mântuitoare, la Paștile cele curățitoare, la Paștile cele veșnice, la Paștile care sunt izbăvirea de întristare.

Să aveți în vedere că icoana ortodoxă a Învierii nu este aceea care Îl prezintă pe Hristos deasupra mormântului, ci aceea care Îl arată în iad, strivind toate cu puterea Lui.

Acesta, așa cum s-a spus, a pecetluit toate câte a făcut și a învățat Hristos de la Nașterea și până la Răstignirea Lui. Și repet că fără aceasta nimic serios nu are sens în lume.

În Duminica Paștilor, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a săvârșit slujba Învierii alături de un sobor de preoți şi diaconi, la Catedrala Mitropolitană din Iași. Înaltpreasfinția Sa a oferit credincioșilor prezenți Lumina Sfântă, adresându-le apoi salutul pascal: „Hristos a înviat!”.

Sfinta Liturghie din noaptea de Paști a fost săvârșită la Catedrala Mitropolitană din Iași de către Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de un sobor de preoți și diaconi.

Renunțarea de sine devine parte a ritmului vieții noastre, lucrul de care avem nevoie cei mai mulți dintre noi. Postul face posibilă sărbătorirea, savurarea unei mese într-adevăr bune, ca semn de bucurie.