În timpul postului crește recunoștința față de Acela Care i-a dat omului putința de a posti. Postul deschide poarta către tărâmuri pe care doar le bănuiai cețoase; întâmplările din viața ce te înconjoară capătă o nouă lumină, clipele trecătoare capătă și ele înțelesuri mai bogate. Veghea din ceață se preface în veghe a trezviei; căutarea neliniștită se preschimbă în primirea liniștită, recunoscătoare și smerită. Probleme chinuitoare ce păreau de nerezolvat își dezvăluie miezul precum dezvăluie petalele florilor pistilul: cu rugăciunea, cu postul și privegherea laolaltă, vei bate la ușa ce vrei să ți se deschidă.

(Tito Colliander, Calea Asceților, traducător preot Dan Bădulescu, Editura Scara, București, 2002, p. 56)