Până și păgânii respectau și aveau la mare cinste instituția căsătoriei dintre un bărbat și o femeie. În Viața Sfintei Tecla, un proconsul păgân îi face Sfintei apologia căsătoriei și nunții. Un text vechi de 1500 de ani vorbește de tradiția căsătoriei veche de când lumea, tradiție care asigură perpetuarea neamului omenesc. Căsătoria păzește de asemenea și moralitatea oamenilor, oprește de la împreunările cele fărădelege, fiindcă este o lege nescrisă a naturii înseși: cine fuge de cele firești cade în cele nefirești. Căsătoria este un leac împotriva morții, pentru că, datorită succesiunii pe care o asigură, neamul oamenilor redobândește pierduta nemurire. Iată acest text uluitor de actual:

Referendumul pentru definirea termenului de „căsătorie” în Constituție a stârnit un val de discuții. De aceea, am adunat cele mai des întâlnite întrebări, la care răspundem.

Întreaga țară fierbe în așteptarea marelui examen pe care conștiința fiecărui român ar trebui să-l susțină în fața urnei de vot, cu ocazia referendumului susținut în zilele de 6-7 octombrie 2018. Acesta este o inițiativă cetățenească de modificare a art. 48 alin. 1 din Constituția României, astfel încât CĂSĂTORIA să fie definită ca uniunea liber consimțită între UN BĂRBAT și O FEMEIE.

Vă îndemnăm, iubiţi credincioşi, să susţineţi activ acest demers şi să daţi curs solicitării noastre de a participa la referendumul pentru familie!

Vă îndemn așadar pe toți, preoți și credincioși, să participați la referendumul organizat în Consulatele României și alte centre de votare, să explicați importanța acestui vot fraților români pe care îi întâlniți și să îi îndemnați și pe ei să voteze DA.

Mulți impută suma mare de bani cheltuită cu acest prilej: „S-ar putea construi autostrăzi, școli, creșe, spitale”, zic ei. Dar referendumul nu reprezintă, oare, și el o „autostradă”? El croieşte calea pe care neamul românesc își va continua demn drumul prin istorie. Nu constituie referendumul o școală a democrației? Se uită sau nu se vrea a se observa că referendumul este și un „spital” în care suntem chemați să ne tratăm de indiferență și decădere, de practici străine poporului român și credinței creștinești, curățind plăgile făcute în sufletul românesc afectat de astfel de ideologii canceroase.

Trebuie să avem curajul de a lupta cu straturile de teamă sedimentate în noi, pentru a ne mărturisi unii pe alţii întru veşnicie, luptând cu frica şi depăşind-o.

Acum se arată credinţa fiecăruia. Nu despre vreun om sau vreun partid politic, nu despre minorităţi sau majorităţi, nu despre a fi tradiţional sau a fi modern, a fi tefelist sau habotnic. Nu. Referendumul este despre credinţa sau necredinţa în Dumnezeu, Creatorul omului ca bărbat şi femeie.

Hristos a trecut prin Pătimiri, deoarece a ţinut poruncile Tatălui Său şi astfel a venit în contradicţie cu lumea.

Adeseori, cea mai mică deschidere a inimii este de ajuns ca Dumnezeu să intre înlăuntrul omului și să i Se descopere.