Iașul înmiresmat de tămâie și busuioc 

În seara zilei de 12 octombrie, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi a fost săvârşită Slujba de priveghere pentru Sfântul Apostol Andrei ca amintire a aducerii moaştelor Sfântului Andrei la Iaşi în anul 1996.

Are 9 ani. Vorbește clar, coerent, frumos, complet – mai ceva ca un om mare! Andreea din Buzău este unul dintre pelerinii veniți la Iași, de ziua Sfintei Parascheva.

Parte a identităţii cetăţii Iaşului ultimilor ani, procesiunea cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, denumită generic Pelerinajul „Calea Sfinţilor”, a adunat în această seară ieşeni şi credincioși din toată țara, precum şi trei ierarhi și sute de monahi şi preoţi.  Alături de racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, la Pelerinajul „Calea Sfinţilor“ din acest an a fost purtată în procesiune şi racla cu părticica din moaştele Sfintei Mucenițe Tecla, prima prima femeie care și-a dat viața pentru credinţa în Mântuitorul lumii.

La Catedrala Mitropolitană din Iaşi s-a oficiat ieri, 12 octombrie 2017, Sfânta Liturghie de către Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul. Pelerinii din toată ţara şi din străinătate au venit la Iaşi pentru a cinsti moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Sfintei Muceniţe Tecla.

Mă plimb printre prietenii ei an de an, de mulți ani… Stau alături de prietenii ei, le vorbesc și le ascult poveștile incredibile. Mă bucur și mă minunez de dragostea lor, de puterea lor, de dorința lor uriașă de a trece prin orice încercări – care țin de timp, distanțe, oboseală, boală, frig sau ploaie – ca să ajungă aproape de ea.

Pelerini de toate vârstele și condițiile sociale și culturale acceptă cu recunoștință gândul că, prin mijlocirea rugăciunilor sfinților, sunt iubiți, ocrotiți, ajutați, luminați, înțeleși, vindecați, bucurați, salvați, mângâiați, schimbați.

„Medicii nu ne-au dat nicio speranță - de a fi vreodată părinți. Dar mulțumim lui Dumnezeu și Sfintei Parascheva!”

Nu știu cum definesc unii familia. Văzându-i însă pe cei zgribuliți în taina nopților de priveghere și nesomn, cred că am mai învățat ceva: familia este un pelerinaj spre sfințenie. Care nu poate fi oprit de mofturile comentatorilor ironici și atinși de inoportun. Ele, Sfintele în așteptare, sărută blând fruntea caselor noastre.