Dumnezeu nu cere numai paza trupului în vremea rugăciunii, ci mai mult vegherea și rugăciunea din inimă.

Joi, 20 iunie, la Muzeul Mitropolitan Iași, în sala „Baptisteriu”, elevii clasei a II-a B de la Școala Gimnazială „Vasile Conta” din Iași au vernisat expoziția de creații plastice „Copiii în lumină și credință”.

Acum nu mai poți găsi nicăieri un loc liniștit. Acum trebuie să ne amintim un singur lucru: „Ridicat-am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu” (Psalmul 120, 1).

Mulţi dintre voi, neprimind vreme îndelungată cele cerute, cad în deznădejde. Nu trebuie să deznădăjduiţi.

Ne adresăm mai întâi, în ansamblu, Preasfintei Treimi: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Înțelegem prin aceasta și cerem mila Tatălui, mila Fiului și mila Sfântului Duh, adică să ne miluiască Preasfânta Treime.

Cerând mila lui Dumnezeu, având în vedere fiecare persoană a Sfintei Treimi, cele Trei Persoane, în general, noi în mod cuprinzător cerem ajutor de la Dumnezeu, cerem intervenția lui Dumnezeu în viața noastră, în ființa noastră, și din ființa noastră.

În această duminică, de marele praznic al Pogorârii Duhului Sfânt, la Catedrala Mitropolitană din Iași Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Potrivit rânduielilor liturgice, după oficierea Sfintei Liturghii, s-a săvârșit slujba Vecerniei plecării genunchilor și s-au citit cele șapte rugăciuni speciale, care amintesc de cele șapte daruri ale Duhului Sfânt. La final, ieșenii au primit ramuri de tei binecuvântate, în amintirea momentului în care Duhul Sfânt s-a pogorât peste Sfinții Apostoli în chip de limbi de foc.

Limbile de foc „peste fiecare dintre apostoli” au restabilit unitatea neamului omenesc, care a fost amestecată la zidirea Turnului Babel, și astfel a fost înnoită în Duhul Sfânt – o unime de cuget, o armonie, o nouă realitate eshatologică. Atunci „s-a născut Biserica, noul Israel al lui Dumnezeu, neam ales, preoție împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu”, adică popor afierosit lui Dumnezeu.

Oarecând limbile au dezbinat lumea și au sfărâmat unirea cea păcătoasă, iar acum limbile cele de foc iarăși au adus unirea în lume și cei dezbinați iarăși s-au legat unii cu alții.

Mărturisirea cea deasă pricinuiește și acest folos de pe urmă: fiindcă oprește și înfrânează pe oameni de la păcat.