„Cum putem supravieţui în această lume? Ca să supravieţuiască, omul trebuie să fie fără greşeală, desăvârşit! La tot pasul întâlneşte numai greutăţi şi ispite”. La care el mi-a răspuns: „Greşeşti. Nu trebuie să fim desăvârşiţi, trebuie numai să avem un punct de referinţă, căci dacă avem un punct de referinţă, atunci păstrăm frica lui Dumnezeu care ne ocroteşte”.

Din punct de vedere creştin, nu este cu putinţă să se conceapă nici iubire fără adevăr, nici adevăr fără iubire.

Chiar şi la mesele pe care le facem, îi chemăm şi îi cinstim pe prietenii noştri, care ne vor răsplăti şi ei asemenea. Nu ne-am dus să căutăm vreun sărac, care nu are ce mânca, şi să-i spunem: „Nu vii la noi, să mănânci ceva?”.

Când încălcăm voia lui Dumnezeu sau facem un anumit păcat greu, El îngăduie o pedeapsă. Când spun pedeapsă, nu înţeleg răzbunare, ci o anumită corecţie care intervine în viaţa noastră, o lucrare pedagogică din partea lui Dumnezeu, pentru ca să ne pocăim; după pocăinţă, urmează reabilitarea noastră.

O mamă este mamă pentru veşnicie, nu pentru vremelnicie. Niciodată nu i se va lua unei mame calitatea de mamă.

De peste două milenii, Părinţii Bisericii, marii teologi, exegeţii şi doctorii în teologie au căutat să înţelegă cine au fost acei magi, invitaţi la naşterea Mântuitorului Hristos, cine au fost cei conduşi de stea. 

Ați auzit? „Dă-Mi păcatele tale!”, Iisus Hristos dorește păcatele noastre. Să I le dăm în Sfânta Taină a Spovedaniei și El ni le va ierta!

Darurile magilor simbolizează adorarea de veacuri a credincioşilor faţă de Pruncul Dumnezeiesc, Care este Dumnezeu-Omul, Împăratul creaţiei.

Dacă pătrundem cu credinţă şi smerenie dincolo de schemele logice, înlăuntrul evenimentului Naşterii dumnezeieşti a lui Hristos, atunci vom putea să renaştem şi noi.

Am văzut cândva un om mergând pe calea cea largă a păcatului. Atunci mi s-au deschis ochii sufletului şi am văzut în jurul lui vreo treizeci de diavoli.