Nu a ierta este greu, ci a obţine iertarea. Şi nu printr-o frază stearpă şi erodată de uzura convenţională, ci printr-o adâncă implicare a sufletului.

Trebuie să acceptăm toate situaţiile cu care ne confruntăm şi să nu mai dăm mereu vina pe ceilalţi. Să ne mărturisim înfrângerea şi să fim atenţi la felul în care ne exprimăm.

În absenţa unui generozităţii sufleteşti, rămân a se înstăpâni răzbunarea şi revanşa, astfel încât astăzi peste tot bântuie războaie şi tulburări în sânul aceluiaşi popor. În acest tip de război, cu totul special, omorându-i pe alţii, te ucizi pe tine însuţi, şi rănindu-i pe ceilalţi, îţi aduci vătămare şi ţie.

„Fii mereu cu băgare de seamă la propriile-ţi greşeli, nu judeca pe nimeni, stru­neşte-ţi limba şi nu răspunde răului cu rău – aceasta este adevărata smerenie!”

O altă caracteristică a nepătimirii e dragostea, care marchează diferenţa dintre nepătimirea adevărată şi cea falsă. Precum Dumnezeu, fiind prin fire bun şi fără patimă, iubeşte pe toţi la fel, ca făpturi ale Sale, dar pe cel virtuos îl slăveşte, ca pe unul ce şi-a însuşit cunoştinţa şi prin aplecarea voii, iar pe cel leneş îl miluieşte pentru bunătatea Sa şi îl întoarce în veacul acesta prin certare, tot aşa şi cel bun, fără patimă în aplecarea voii sale, iubeşte pe toţi oamenii la fel.

Aceste trei categorii corespund celor începători, celor aflaţi la mijloc şi celor desăvârşiţi în viaţa duhovnicească. 

Dragostea înseamnă comuniune cu dragostea cea adevărată, care este Hristos Însuşi; pacea nu este o entitate abstractă, ci este Hristos Însuşi; acelaşi lucru se aplică şi dreptăţii şi celorlate virtuţi. În măsura în care omul nepătimitor a dobândit comuniunea cu Hristos, e firesc ca virtuţile lui Hristos să devină şi virtuţile sale proprii.

Viteza cu care se desfășoară toate, societatea de consum, lipsa credinței precum și o anumită predispoziție genetică ne conduc spre boala contemporană care ne afectează pe toți, numită stres.

El cere o pocăinţă hristocentrică, adică schimbarea vieţii, care-L va avea în centru pe Hristos, Dumnezeu-Omul şi nu diferitele fariseisme sau alte ipocrizii religioase şi ciudate. Schimbarea aceasta va face sufletul să vieţuiască şi să fie luminat de Duhul Sfânt. 

În rugăciunea pentru aproapele trebuie să înţelegem şi rugăciunile pentru cei morţi, în virtutea dragostei care ne leagă de toţi: pe noi de ei şi pe ei de noi.