Biserica exprimă cel mai bine firescul unei relații personale dezinteresate. Biserica transmite un categoric „Nu” seriozității ipocrite și bucuriei exaltate, și un categoric „Da” seriozității senine și bucuriei sobre. Adesea confundăm nevoia de a fi serioși, când vine vorba de Biserică, cu teama de pedeapsă, iar când vine vorba să ne bucurăm de viață, ne entuziasmăm de suprafață. Biserica echilibrează lucrurile: din suferința crucii s-a născut bucuria Învierii.

Am transformat creștinul în ceva atât de matur, de serios, de trist și de solemn, încât aproape că l-am golit de această bucurie. Totuși, Hristos Însuși a spus: „De nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția Cerurilor”.

Crede, nădăjduiește, smerește-te și iubește pe Iisus Hristos!

Părintele Dometie era un duhovnic foarte căutat şi un iscusit povăţuitor de suflete. Avea peste tot fii duhovniceşti care îl ascultau şi trăiau după sfaturile lui.

Părintele Dometie învăţa cu multă autoritate duhovnicească lumea şi pe călugăriţe, dar în acelaşi timp cu blândeţe şi înţelepciune.

Un creștin din India care a fost întrebat dacă L-a văzut pe Dumnezeu: „Da, L-am văzut”. „Dar cum L-ai văzut? spune-ne și nouă”. Dar el i-a întrebat: „Ți-ai văzut vreodată ochii?” „Da, în oglindă”, a spus celălalt. „Nu în oglindă, i-ai văzut tu însuți?” a întrebat încă o dată creștinul. „Nu, cum ai vrea tu să-i văd, căci cu ei eu văd!” „Ei bine, așa este și cu Dumnezeu! Cum poți tu să-L vezi, căci în El și trăiești!”.

Când Eu-l se sparge şi devine Tu, şi când şi Tu-ul se sparge şi se fac amândouă împreună Acela, atunci noi toţi ne facem ai Lui.

Dragostea este numai sus pe Cruce.

Din plăcerea gustului se naşte desfătarea, beţia, lăcomia pântecelui.

Străduiți-vă să trăiți rugăciunea! Este exact ceea ce trebuie.