Toate felurile de părăsire sunt mântuitoare și pline de bunătatea și de iubirea de oameni a lui Dumnezeu.

De cine mă voi înfricoșa, avându-L pe Hristos apărătorul meu?

Pentru cinci pricini se zice că ne lăsăm de către Dumnezeu ca să ni se dea război de la diavoli.

Dacă postul, care constituie numai un element al întregului ciclu al ascezei, poate aduce atâtea bunuri duhovnicești, atunci lucrarea împreună a tuturor formelor care constituie asceza, ce fel de transformare a omului lucrează?

Simțeam că existența mea smerită slujește în acea oră unei taine. Mă chema un bătrân cu totul alb, a cărui viață era o rugăciune neîncetată, un cânt creștin preaînalt, să fiu de față lângă patul lui de moarte, să aud ultimele lui răsuflări.

Un suflet care se străduiește capătă cu siguranță putere de sus; cel care luptă cu răul îl va învinge cu ajutorul harului.

Când cineva se ridică la luptă și se dezleagă de toate legăturile cele văzute lumești și de lucrurile materialnice și de plăcerile trupești și începe să stăruiască în Domnul, deșertându-se pe sine de lumea aceasta, atunci va putea cunoaște înșelarea patimilor sălășluită înlăuntru și războiul cel dinlăuntru și legăturile cele dinlăuntru.

Să fim precum piatra de nicovală care, deși lovită, nu cedează, neprimind în noi înșine chipuri ale moliciunii sau împuținării sufletului sau akediei prin biciuirile ispitelor, ci loviți fiind, vom birui pe potrivnicul nostru prin răbdare.

„Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi și ca să voiți și ca să săvârșiți, după a Lui bunăvoință.”

Având la îndemână puterile acestea și punându-le la lucru, socotim că nimic nu ni se mai întâmplă neplăcut, dureros sau nesuferit.