Într-una din zile a părăsit lumea, cu toate ale ei, și „luându-și crucea”, s-a călugărit într-o mănăstire din apropiere. S-a așezat într-o peșteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo a petrecut ani în șir în post aspru, înfrânare și rugăciune, izolat cu totul de lume și chiar de ceilalți monahi.

Căci Hristos S-a smerit. Și se smerește continuu. Cine s-a smerit, este în identitate cu El. Ferice de el! E smerit; își vede de mersul vieții lui mai departe.

Nici îngerii, nici oamenii n-o vor putea ajunge în sfințenie pe Maica Domnului. Oare v-ați întrebat vreodată de ce toți călugării și călugărițele, și chiar creștinii, pare că au mai mare evlavie față de Maica Domnului, decât față de Iisus?

Când simte prezența vânătorului, pasărea, deschizându-și aripile, zboară sus și scapă de laț. Tot așa și noi, când vânătorul sufletelor noastre, diavolul, vine, ca înaripați în Duhul prin contemplarea intensă, să căutăm cele de sus, să privim cele de sus.

Iubirea îi face buni pe oameni, și cu adevă­rat îi face buni. Ce este, deci, desfrânarea? Nu este cu putință ca cineva să iubească și în același timp să și desfrâneze! Fiindcă, bineînțeles, din lipsa de iubire se întâmplă acest lucru. Iubirea și pe aceasta poate să o înfrâneze.

Părintele Sofronie spunea că atunci când, asemenea sfinților, vrem să-I aducem lui Dumnezeu pocăință adevărată până la moarte, nu ne sunt îngăduite întrebări de felul: „De ce mi se întâmplă mie una ca asta? De ce Te porți așa cu mine, Doamne?”. Pentru noi, adevărata înțelepciune se vădește în întrebarea: „Doamne, cum să fac ca să nu cad în păcat și să nu mă lipsesc de făgăduințele Tale?”.

Domnul îți va rândui cele de care sufletul tău însetează, El nu rămâne dator dorurilor noastre!

Oricare ar fi motivul unei întristări descurajatoare, sau al unei mâhniri ce duce la deznădejde, este numai și numai de la draci. Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mâhnire, unde-i o întristare, deoarece cu astfel de bogăție nu știi ce să faci și o risipești.

Fericiți și de trei ori fericiți sunt creștinii aceia din casa cărora nu lipsește icoana Maicii Domnului și au candelă la icoana ei, și citesc în fiecare zi măcar un acatist sau un paraclis al Maicii Domnului.

Este adevărat, probleme sunt multe, dar nu trebuie să dai drumul la sfoara care te leagă de Cer. Dacă îți dai drumul, cazi în neant, cazi în păcat, cazi în iad. Trebuie să te ții de această sfoară, orice ar fi, oricât de puternice ar fi vânturile! Ține-te cum poți, în felul tău, dar ține-te!