În persoana fratelui nostru Îl vedem pe Hristos. Căci tot ce facem ca să-l odihnim pe fratele nostru este ca și cum o facem pentru Însuși Hristos. „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut”.

Pe toate încercându-le, păstrați ceea ce este bun, potrivit Apostolului. Și astăzi, că am trecut, să-I mulțumim Domnului și că am împlinit canonul, chiar dacă ne-am împuținat. Asemenea și pentru mâine, iarăși să ne dea Domnul putere și tărie, întărindu-ne și pentru lucrările cele trupești, mângâindu-ne din ambele părți și înmulțindu-ne nouă cele îndestulătoare și cele ce se cuvin în Hristos Iisus, Domnul nostru.

Când oamenii vă strâmtorează și nu vă dau pace, nu vă uitați la oameni, ci la ea ‒ la Preacurata voastră Doamnă Apărătoare. Ea știe să se răfuiască cu toți vrăjmașii stăpânirii sale, ai moștenirii sale.

Păcatul orbește și întunecă atât de mult sufletul, încât nu-l mai lasă să vadă frumusețea, frumusețea lumii create și frumusețea Creatorului. Sfântul Teodor Studitul spune că a contempla frumusețea creației și a Creatorului păzește nestricată frumusețea minții noastre, fiindcă prin această contemplare mintea nu se mai preocupă cu lucrurile deșarte ale vieții, uită de toate răutățile, amintindu-și numai de Dumnezeu.

Viața noastră, existența noastră se află în mâinile Lui. Având încredere desăvârșită în El, nu doar să strigăm, ci să și trăim acel: „Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.

Deși chilia lui se afla în mijlocul lumii, a reușit să trăiască afară de lume.

Fiecare creștin evlavios are o simțire sfântă față de aceea care L-a născut pe lisus Hristos, ea fiind o făptură dintre noi, oamenii, care a ajuns la culmea îndumnezeirii, născându-L pe lisus Hristos, Dumnezeul nostru.

„Pe judecători să nu-i grăiești de rău, iar pe căpetenia poporului tău să nu o hulești!”

Cât se înșală oamenii care caută fericirea departe de ei înșiși, în țări străine și în călătorii, în bogăție și în slavă, în marile averi și desfătări, în plăceri și în opulență, în toate aceste deșertăciuni al căror sfârșit este amărăciunea.

Când a văzut ce putere are untdelemnul sfințit al Maicii Domnului și al tuturor sfinților, dădea adesea și la cunoscuți să se ungă înainte de culcare.