Adesea ne descurajăm în fața ispitelor. Întotdeauna să mulțumim lui Dumnezeu pentru încercări și necazuri, pentru că numai în astfel de momente ne demonstrăm credința, nădejdea și dragostea.

O mamă este mamă pentru veșnicie, nu pentru vremelnicie. Niciodată nu i se va lua unei mame calitatea de mamă.

Duhovnicul este dator să acționeze precum un medic – să-i ajute să-și conștientizeze patima oricărui om care vine la el, să-l deprindă să lupte cu ea, să-l convingă pe omul care se pocăiește de necesitatea acestei lupte.

Cea mai mare parte a timpului a dăruit-o rugăciunii minții, rostind neîncetat, în tăcere, rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, uneori în genunchi, înaintea Celui răstignit, iar alteori întins, atunci când era foarte istovit.

Fratele lui, Gheorghe, și unii care îl știau mai bine, adesea îi spuneau „călugărul”. Mai târziu, începând de la vârsta de 10 ani, mulți îl numeau „părintele Iacov”.

De fiecare dată, Maicii Domnului îi revine această misiune eternă de a ne așeza în curăție dinaintea lui Dumnezeu.

Singurătatea te izolează, te face neputincios, împiedică duhul tău să se bucure de bunătățile lumii acesteia, în special de cele ale lumii spirituale. Pe când viața în comunitate te salvează în multe împrejurări grele. Nimeni nu se mântuiește singur, nici credinciosul, nici preotul, nici monahul. Toți ne mântuim în comunitate, în Biserica lui Hristos și fiecare este răspunzător pentru celălalt.

Tot ce îți prisosește împarte cu săracii: va fi același lucru cu a înapoia lui Dumnezeu ceea ce ai primit de la El. Cel care dă săracului, lui Dumnezeu Îi dă. Unul ca acesta, chiar dacă pare a cheltui bogăția, se îmbogățește cu adevărat în fapte bune.

Pregătind-o pentru a primi să nască pe Fiul, Duhul Sfânt a făcut-o pe Maica Domnului un ales chi­vot sfințit al lui Dumnezeu. De această sfințire se leagă și pururea fecioria sa, proclamată la Sinodul al V-lea Ecumenic de la Constantinopol (553).

Nu s-a mai văzut sub soare o aşa minune, să-L nască pe Dumnezeu o făptură, oare cum de a încăput în ea, cum de n-a ars-o Cel pe Care nu-L încap Cerurile?