Avere am trei arginți și jumătate, cu aceștia cumpăr piei și lucrez pantofi, cizme, ghete, cele ale meseriei, că eu sunt ciubotar. Iar câștigul îl împart în două: o parte, cea mai mare, o dau lui Hristos, adică la săraci, și cealaltă o folosesc la trebuințele casei. Și în tot locul, unde aș fi, pururea am în minte înfricoșătoarea judecată ce are să fie.

Dacă am sta la picioarele Domnului, ca Maica Domnului în Sfânta Sfintelor, dacă am petrece în rugăciune și gândire de Dumnezeu ca dânsa, nu ne-ar hrăni pe noi oamenii, ci îngerii și serafimii din Cer.

Sfântul care se roagă nu spune: „Vom vedea, vom căuta o soluție”. Niciodată sfinții nu spun așa ceva. Sfinții sunt plini de convingere și se roagă. Fiecare om poate dobândi această încredințare, această certitudine. Astfel, adeseori problemele se rezolvă prin rugăciune.

Sfințenia adevărată înseamnă o stare de curăție de toate patimile sufletești și trupești, mai ales de mândrie și slavă deșartă.

Să mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că avem pe Maica Domnului mijlocitoare pentru binele nostru, să mulțumim lui Dumnezeu că avem pe Maica Domnului ajutătoarea noastră. Să nu uităm: „ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugăciunea” și să avem încredere în ajutorul ei.

Dacă nu vom dobândi următoarele trei virtuți: dragostea față de Dumnezeu și oameni, înfrânarea și Rugăciunea lui Iisus, atunci mintea noastră nu poate fi îndreptată în întregime către Dumnezeu.

Dacă stai, șezi, mănânci, călătorești ori faci altceva ‒ rostește întotdeauna această rugăciune cu străduință îndemnându-te către ea, pentru că ea nimicește vrăjmașii nevăzuți, precum ostașul nimicește dușmanii cu sulița.

Diavolii de nimeni nu se tem atât de mult ca de Preacurata Fecioară Maria. Chiar și pronunțarea numelui ei este ucigătoare pentru demoni și îi silește să fugă de la noi.

Prin toată existența ei, Maica Domnului dorea și râvnea prezența personală a lui Dumnezeu în inima ei și de aceea se lupta să-și păstreze curat sufletul și trupul ei ca să devină templu sfânt, biserică însuflețită vrednică să-L sălășluiască pe Dumnezeu înlăuntrul ei.

Ieși de la sfânta slujbă arătându-le celor absenți – și prin înfățișare, și prin privire, și prin glas, și prin mers, și prin toată cuviința ta – câștigul pe care l-ai primit prin Biserică. Învață-i pe cei care nu merg la Biserică faptul că ai cântat împreună cu serafimii, că aparții vieții cerești, că te-ai întâlnit cu Hristos și ai vorbit împreună cu El.