Gândurile trimise de diavol sunt pline de tulburare și de întristare.

Numele de creștin a fost dat pentru prima dată în Antiohia. Îl pomenesc pentru prima oară Faptele Apostolilor și prima Epistolă a Sfântului Petru (4, 16). Creștinii, în Noul Testament, se numesc de obicei „creștini, aleși, sfinți”. În izvoarele iudaice, ei sunt numiți „galileeni, nazarineni”.

Cât de mult se oglindește lumea de azi în pilda Fiului risipitor! Omenirea s-a înstrăinat de Dumnezeu, s-a dus în țara cea străină a păcatului și își cheltuiește toată avuția părintească, darurile lui Dumnezeu, în desfrânări.

Noi privim viața în față, mergem înainte. Trecutul e irecuperabil. De aceea, pocăința se face în prezent, cu fața spre viitor, căci ea este, în esența ei, părăsirea păcatului, nu tânguirea pentru păcat.

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2017/05/maica-domnului-manastirea_putna_wm_-_foto_bogdan_zamfirescu_4343.jpg?itok=o8MvAkyQ" title="Să urmăm exemplul de smerenie al Maicii Domnului / Foto: Bogdan Zamfirescu" alt="Maica Domnului" loading="eager">
<p>Așa a făcut Maica Domnului, care parcă ar fi știut cuvântul Sfântului Isaac Sirul, după care „desăvârșirea este o prăpastie de smerenie”.</p>
2025-03-02T22:55:00
Arhiepiscopia Iașilor
Arhimandritul Teofil Părăian
1
De deschidere


creștin;Dumnezeu;Maica Domnului;mântuire;smerenie;cuvânt;desăvârșire
18362

<p>Mântuirea se face prin Dumnezeu. Noi degeaba vrem să facem niște lucruri extraordinare. Ceea ce trebuie să facem noi este <strong>să ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu și apoi lucrează Dumnezeu ca un Sfânt</strong>, cum știe cu fiecare dintre noi, și dacă vrea Dumnezeu să ne afirme, ne afirmă, și dacă nu vrea Dumnezeu să ne afirme, degeaba vrem să ne afirmăm noi.</p><p>Asta înseamnă să urmăm exemplul Maicii Domnului, să fim smeriți, adică <strong>să fim fără veleități și mai ales fără veleități religioase</strong>. Nu zice nimeni că nu trebuie să ocupăm, creștini fiind, locuri de frunte în societate, în cultură sau chiar în conducerea oamenilor. Putem să avem astfel de locuri și să dea Dumnezeu să fie cât mai mulți creștini la locuri de frunte și la locuri din care să poată ajuta pe alții, dar lucrul de căpetenie pentru noi este <strong>să-I slujim lui Dumnezeu și să ne ridice Dumnezeu acolo unde vrea El să fim</strong>. Așa a făcut Maica Domnului, care parcă ar fi știut cuvântul Sfântului Isaac Sirul, după care „desăvârșirea este o prăpastie de smerenie”.</p><p>(<strong>Arhimandritul Teofil Părăian</strong>,<strong> </strong><em>Maica Domnului – Raiul de taină al Ortodoxiei</em>, Editura Eikon, 2003, p. 109)</p>

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/09/supunere_0.jpg?itok=y7ATATrp" title="Cugetare despre Sfântul Agapie de la Colciu / Foto: Oana Nechifor" alt="călugăr cu lumânare aprinsă în mână" loading="eager">
<p class="rtejustify">Tot creștinul trebuie să-și împodobească viața cu credința și supunerea față de voia lui Dumnezeu. Așa cum se vede din viața Sfântului Agapie, Dumnezeu îi proslăvește pe cei credincioși și ascultători.</p>
2025-02-28T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor

1
De deschidere


viață;credință;voie;Dumnezeu
18362

<p class="rtejustify">Tot creștinul trebuie să-și împodobească viața cu credința și supunerea față de voia lui Dumnezeu. Așa cum se vede din viața <a href="https://doxologia.ro/sfantul-agapie-de-la-colciu"><strong>Sfântului Agapie</strong></a>, Dumnezeu îi proslăvește pe cei credincioși și ascultători. Tânăr frate de mănăstire fiind, Sfântul Agapie a căzut totuși în mâinile piraților, dus în Asia și vândut unui arab. Timp de doisprezece ani Agapie a rămas cu răbdare și liniște în acea sclavie, și timp de doisprezece ani s-a rugat cu osârdie Maicii Domnului să-l scape din ea și să-l ducă înapoi la mănăstirea lui. Într-o noapte Fecioara de Dumnezeu Născătoare i s-a înfățișat și i-a spus: <strong>„Ridică-te și ieși fără teamă la Muntele Athos, la bătrânul tău”</strong>. Agapie s-a sculat și a venit la bătrânul său în Athos, Muntele cel Sfânt. Când Avva l-a văzut pe Agapie, s-a întristat, crezând că a fugit de la stăpânul lui. El i-a spus: „Fiule Agapie, ți-ai înșelat stăpânul, dar pe Dumnezeu nu-L poți înșela. În ziua înfricoșătoarei Judecăți tu va trebui să dai socoteală de acei bani pe care stăpânul tău i-a plătit ca să-i slujești lui. Trebuie așadar să te întorci și cu credință să-ți slujești stăpânul mai departe”.</p><p class="rtejustify">Agapie, fiul cel ascultător, cu grăbire s-a întors în Asia, s-a înfățișat stăpânului lui, și i-a povestit totul. Arabul aflând acestea, a rămas uimit, învins cu totul de<strong> înălțimea purtării creștine</strong>. El a dorit să-l vadă pe Avva, povățuitorul și părintele fratelui Agapie. Arabul a sosit la Sfântul Munte însoțit de cei doi fii ai săi. Aici, el și fiii lui au luat Sfântul Botez. Toți trei au primit tainicul cin al călugăriei. Ei au rămas în Sfântul Munte până la moartea lor, ducând o viață de nevoință, post, rugăciune și ascultare, mai întâi sub povățuirea bătrânului Avvă, iar după plecarea acestuia la cele de sus, sub povățuirea lui Agapie. Astfel, cei care mai întâi fuseseră sălbatici proprietari de sclavi s-au făcut cu dragoste ascultători deplini ai foștilor lor sclavi, <strong>credincioși voii lui Dumnezeu </strong>și cu totul supuși Sfântului Agapie.</p><p class="rtejustify">(<strong>Sfântul Nicolae Velimirovici</strong>, <em>Proloagele de la Ohrida</em>, vol. I (ianuarie-iunie), traducere Mihaela Grosu, Editura Egumenița, 2005, pp. 252-253)</p>

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/11/maica-domnului-oana_1.jpg?itok=kJU_352m" title="Maica Domnului, preînchipuită prin toiagul lui Aaron / Foto: Oana Nechifor" alt="icoana Maicii Domnului" loading="eager">
<p class="rtejustify">Mare și minunată a fost minunea săvârșită de Domnul cu toiagul lui Aaron, dar mai mare, nespus de mare și preaminunată a fost minunea zămislirii, întrupării și Nașterii Pruncului Hristos Dumnezeu-Omul din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria.</p>
2025-02-25T22:55:00
Arhiepiscopia Iașilor
Protosinghelul Nicodim Măndiță
1
De deschidere


Maica Domnului;seminție;minune;Dumnezeu
18362

<p class="rtejustify">Domnul Dumnezeu adeverește preoția lui Aaron printr-o mare și minunată minune.</p><p class="rtejustify">Domnul Dumnezeu porunci lui Moise: <em>„Ia de la cei 12 mai-mari ai fiilor lui Israil</em> <em>douăsprezece toiege, câte un toiag de la fiecare seminție și trib al lui Israil. Scrie pe fiecare toiag numele tribului; iar pe toiagul lui Levi scrie Aaron. Toiegele acestea le vei pune în cortul mărturiei, înaintea Chivotului Sfânt,</em> <em>unde Eu mă arăt ție. Și va fi când toiagul bărbatului pe care îl voi alege va odrăsli. Astfel voi potoli cârtirea israelitenilor care cârtesc împotriva voastră”.</em></p><p class="rtejustify">Moise ascultând, a făcut drept așa. A luat câte un toiag de la fiecare seminție de trib, adică 12 toiege, le-a pus în cortul adunării, înaintea Domnului. A doua zi, Moise cu Aaron și 11 căpetenii ale poporului au intrat în cortul sfânt. Acolo <strong>toți văd plini de mirare toiagul lui Aaron, din casa lui Levi, înverzit, odrăslit, înmugurit, înflorit și rodit. Făcuse migdale.</strong> Moise luă toate toiegele căpeteniilor lui Israel și dădu fiecărei căpetenii toiagul său. După aceea Domnul a zis lui Moise: <em>„Ia toiagul lui Aaron și pune-l înaintea</em> <em>Chivotului Sfânt spre păstrare, ca semn pentru fiii neascultători,</em> <em>spre a conteni a mai cârti asupra Mea, ca să nu moară”.</em> Moise și Aaron au făcut așa cum le-a poruncit Domnul (<a href="https://doxologia.ro/numerii-patra-carte-lui-moise-capitolul-17">Numerii 17</a>).</p><p class="rtejustify">Mare și minunată a fost minunea săvârșită de Domnul cu toiagul lui Aaron, dar mai mare, nespus de mare și preaminunată a fost minunea zămislirii, întrupării și Nașterii Pruncului Hristos Dumnezeu-Omul din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria.</p><p class="rtejustify">(<strong>Protosinghelul Nicodim Măndiță</strong>, <em>Minunile Maicii Domnului</em>, Editura Agapis, 2001, p. 13)</p>

Joia viitoare, începând cu ora 18:30, în Sala „Sinaxar” din cadrul Muzeul Mitropolitan Iași, va avea loc lansarea cărții „Gramatica Tainei lui Hristos”, în prezența autorului Marius Portaru. Invitații acestui eveniment vor fi Florin Crîșmăreanu, Pr. Dragoș Bahrim și Dragoș Mîrșanu.

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/11/lacomia_pantecelui.jpg?itok=wjhAZIWD" title="Cele trei feluri de lăcomie a pântecelui" alt="mâncare" loading="eager">
<p>Trei sunt, într-adevăr, felurile de lăcomie a pântecelui.</p>
2025-02-27T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor

1
De deschidere


om;lăcomie;mâncare;masă
18362

<p>Trei sunt, într-adevăr, felurile de lăcomie a pântecelui: una care îl silește (pe om) să o ia înaintea orei regulate pentru masă, alta care se mulțumește doar cu umplerea și încărcarea pântecelui cu orice fel de bucate, a treia care umblă după mâncăruri mai rare și, deci, mai pretențioase.</p><p>(<strong>Sfântul Ioan Casian</strong>, <em>Virtutea înfrânării – tămăduitoare a lăcomiei pântecelui</em>, Editura Trinitas, Iași, 2003)</p>

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/09/tristete_oana.jpg?itok=eqgeuoML" title="Cum să luptăm împotriva întristării / Foto: Oana Nechifor" alt="bărbat cu mâna la gură" loading="eager">
<p>Căci precum molia roade haina și caria lemnul, așa întristarea mănâncă sufletul omului.</p>
2025-02-27T22:12:00
Arhiepiscopia Iașilor

1
De deschidere


tristețe;luptă
18362

<p>A cincea luptă o avem împotriva duhului întristării, care <strong>întunecă sufletul</strong> ca să nu poată avea nicio vedere duhovnicească și-l oprește de la toată lucrarea cea bună. Când duhul acesta viclean tăbărăște asupra sufletului și-l întunecă în întregime, nu-i mai îngăduie să-și facă rugăciunile cu osârdie, nici să stăruie cu folos pe lângă sfintele citiri și nu rabdă pe om să fie blând și smerit față de frați; îi pricinuiește scârbă față de toate lucrurile și față de însăși făgăduința vieții. Scurt vorbind, <strong>întristarea tulbură toate sfaturile mântuitoare ale sufletului și usucă toată puterea și stăruința lui</strong>, făcându-l ca pe un ieșit din minte și legându-l de gândul deznădejdii.</p><p>De aceea, dacă avem de gând să luptăm lupta duhovnicească și să biruim cu Dumnezeu duhurile răutății, <strong>să păzim cu toată străjuirea inima noastră dinspre duhul întristării</strong> (Pilde 4, 23). Căci precum molia roade haina și caria lemnul, așa întristarea mănâncă sufletul omului. Ea îl face să ocolească toată întâlnirea bună și nu-l lasă să primească cuvânt de sfat nici de la prietenii cei adevărați, precum nu-i îngăduie să le dea răspuns bun și pașnic. Ci învăluind tot sufletul, îl umple de amărăciune și de nepăsare. În sfârșit îi pune în minte gândul să fugă de oameni, ca de unii ce i s-ar fi făcut pricină de tulburare și nu-l lasă să-și dea seama că nu dinafară vine boala, ci ea mocnește înăuntru, făcându-se arătată când vine vreo ispită care o dă la iveală. Căci niciodată nu s-ar vătăma omul de om, dacă nu ar avea mocnind înăuntru pricinile patimilor. De aceea Ziditorul a toate și Doctorul sufletelor, Dumnezeu, Cel ce singur știe rănile sufletului cu de-amănuntul, nu poruncește să lepădăm petrecerea cu oamenii, ci <strong>să tăiem din noi pricinile păcatului </strong>și să cunoaștem că sănătatea sufletului se dobândește nu despărțindu-ne de oameni, ci petrecând și exercitându-ne cu cei virtuoși.</p><p>(<strong>Sfântul Ioan Casian</strong>, Filocalia, vol. I - <em>Despre întristare</em>, Editura Institutul de Arte grafice „Dacia traiană", Sibiu, 1947, p. 115)</p>