„Orice faci, să vezi cu ce scop faci și dacă este bun scopul. Iar dacă faci ceva pentru lauda lumii, nu are nicio valoare!”

Deși viața monahală se deosebește în diferite forme și stadii, cu toate acestea nici unele dintre acestea nu sunt caracterizate de individualism sau trândăvie. Ostenelile trupești sunt lucrarea lui necesară și neîncetată, fie pentru agonisirea celor necesare traiului, fie pentru a rezista în lupta duhovnicească împotriva răutății celei de multe feluri, pe de o parte, fie pentru agonisirea virtuților, pe de altă parte. Versetul din Psalmi „Vezi smerenia mea și osteneala mea și iartă-mi toate păcatele mele” este resortul tuturor mișcărilor lui.

Dacă astăzi mă simt greoi, dacă văd cerul întunecat, știu din experiență că acest sfânt mă va ajuta. Și, într-adevăr, dacă găsim „butonul” unui sfânt, ne încredințăm că sfântul ni le rezolvă pe toate, ne introduce în viața sa și intră și înlăuntrul nostru.

Calea care duce la sfințire și la desăvârșirea în Hristos este pocăința, deoarece „toți am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu”. Acesta este scopul adevăratei pocăințe, ca omul să redobândească Harul dumnezeiesc. Dobândirea Harului nu este ceva în parte, ci înfierea deplină, pe care Hristos o dă credincioșilor prin Biserica Sa.

Voi care sunteți drepți: păcatul înseamnă slăbiciune, iar a te teme de păcătoși înseamnă a te teme de oameni. Păcătosul e îngrozit de omul cel drept din sine care e mort și de două ori îngrozit de un drept viu dinafara sa. Nu fiți îngroziți de cineva care este îndoit îngrozit de voi. Nu este Domnul vitejia drepților? Nu este Domnul Atotțiitorul generalul cetelor celor drepți?

Și Mântuitorul S-a oprit cu precădere la partea Mariei. A Martei merge oricum. Trăim, muncim, ne hrănim; cealaltă se ocupă cu partea de surplus. N-am putea face însă din Marta simbolul vieții active, și din Maria al vieții contemplative, cum a făcut, cel dintâi, Origen. Una fără alta nu se poate. Și mai ales nu se poate Maria fără Marta! O Martă e întotdeauna necesară Mariei.

Conform felului ei de a fi, Marta a pregătit o masă darnică, deși una simplă ar fi fost de ajuns. Mântuitorul nostru era mai mult interesat de mâncarea pentru suflet, decât de cea pentru trup. Marta însă devine tulburată și împrăștiată. Poate că vizita a fost neașteptată, iar musafirii prea mulți?

Să alergăm la Maica Domnului. Ea se pricepe la toate.

Sâmbătă, 1 iunie, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Mitropolitană din Iași. Cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului, răspusurile liturgice au fost oferite de trei coruri de copii din Iași.

Sfântul Clement ne înfățișează următoarele: „În poporul vechi – evreu – exista Vechiul Testament, iar legea învăța poporul prin frică... Însă poporului celui nou – creștin – i s-a dăruit de la Dumnezeu un Nou Testament… și frica a fost schimbată în dragoste”. Așa că noi nu mai avem astfel de frică-groază față de Dumnezeul nostru. Avem frica-respect, cinstire, dragoste, evlavie.