Atributul bunătății divine presupune ca omul să și-l însușească și să-l manifeste în relațiile cu aproapele său. Omenia, precum și bunătatea arătate săracilor, văduvelor, străinilor, orfanilor și, în general, tuturor celor aflați în dificultate trebuiau să fie practicate din porunca Domnului.

Toate ale omului sunt la nivelul omului. Nu poți să faci un lucru mai presus de tine. Poți să trăiești o viață prin care să te depășești cu vremea, și atunci lucrurile se schimbă și în raport cu Spovedania.

„Deci rogu-te, mai întâi de toate, să faci cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii” (I Timotei 2, 1).

Privesc uimit în adâncul eternității, în adâncul vieții veșnice care-mi stă în față. Acest adânc m-ar înfiora, m-ar înspăimânta, dacă nu aș cunoaște că Dumnezeu este Stăpânul, că Iisus Hristos este Domn peste Cer și pământ, peste timp și eternitate.

Cu ce vom îmbogăți noi chipul de lumină și de vis al lumii? Cu ce vom spori noi armonia și frumusețea vieții? Cu ce vom adânci noi taina cea mare din inima Universului?

Dacă împlinim toate faptele bune, dar nu-l iubim pe aproapele, nu facem nimic. Suntem un zero, un nimic! Iubirea, frații mei, iubirea o cere Dumnezeu de la noi!

Toţi trecem prin schimbări, dar răbdarea şi perseverenţa sunt necesare în luptă. Omul drept, chiar dacă va cădea de o mie de ori pe zi, se ridică din nou şi aceasta i se consideră drept biruinţă. Aceasta înseamnă rugăciunea: permanentă pocăinţă, neîncetată chemare a milei divine.

Duminică, 26 mai, la Catedrala Mitropolitană din Iași a fost săvârșită Sfânta Liturghie de Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei.

Să ne sârguim să-l călcăm pe diavol în picioare prin smerenie și ascultare, îndelungă răbdare și dragoste, umblând în duhul blândeții.

Cuvântul lui Hristos să sălășluiască în voi cu îmbelșugare, în toată cunoștința și dreapta credință, în toată înrădăcinarea cuvintelor și faptelor adevărate și a credinței nefățarnice și cu ajutorul celor ce petrec în Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovnicești oamenilor duhovnicești și, judecându-ne pe noi înșine cu dreaptă judecată.