Dacă te vei obișnui să te înfurii pe lucruri, te vei înfuria și pe oameni, chiar și fără pricină, și vei cădea din dragoste – iar dragostea e miezul întregii Legi a lui Dumnezeu.

Vrednică de laudă și uimitoare este această îndelungă-răbdare a lui Dumnezeu, rod al iubirii Lui către făpturi. Mulțumită acestei îndelungi răbdări, câți păcătoși și păcătoase nu s-au mântuit, care trebuiau să piară pe vecie, dacă Dumnezeu nu ar fi avut îndelungă-răbdare față de noi, prevăzând întoarcerea și îndreptarea noastră?

Maica Domnului laudă pe Dumnezeu pentru că i-a dat smerenie și a căutat spre această smerenie. Preasfânta Fecioară, prin smerenia ei adâncă, a îndreptat alunecarea spre trufie și spre dorința de a fi asemenea lui Dumnezeu a Evei. 

Şi în primele veacuri ale creştinismului au existat creş­tini care se botezau în ascuns, iar ceilalţi aveau im­presia că nu sunt creştini. Însă atunci când nevoia o cerea, Îl mărturiseau pe Hristos Dumnezeu.

Dumnezeu, din fericire, e nespus mai bun decât noi și e întotdeauna dispus a ierta.

Degeaba avem însușiri frumoase, mari calități, dacă ne lipsește curajul.

Dacă nu vom dobândi următoarele trei virtuţi: dragostea faţă de Dumnezeu şi oameni, înfrânarea şi rugăciunea lui Iisus, atunci mintea noastră nu poate fi îndreptată în întregime către Dumnezeu.

„Tradiţionalul concert de colinde al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei poartă în decembrie 2018 însemnul celor 100 de ani de Românie Mare.

„Trebuie să ne amintim de Dumnezeu mai des decât respirăm”, spune Sfântul Grigorie Teologul. „Numele lui Iisus Hristos să se unească cu răsuflarea ta”, zice Sfântul Ioan Scărarul. „Stăruie cu mintea și nu vei osteni în ispite”, zice Isihie bătrânul. Și Teodor Sinaitul zice de asemenea: „Dacă lipsește pomenirea lui Dumnezeu, tulburarea patimilor capătă loc în noi”.

Fiecare atingere a lui Dumnezeu de inima noastră înseamnă în acelaşi timp curăţire, luminare şi îndumnezeire, iar aceste daruri le putem primi în chip deplin chiar de la începutul vieţii noastre întru El.