Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost prilej de mare bucurie şi în capitala Moldovei. La Iaşi, astăzi, sute de credincioşi au participat la Sfânta Liturghie oficiată la Catedrala Mitropolitană din municipiu de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Oamenii sunt patrioţi, sunt români, chiar dacă li se spune mereu că noi nu suntem nimic în Europa, că ne vom globaliza, că identitatea de neam e ca şi pierdută…!

O avem pe Maica Domnului ca exemplu de milostivire pentru cei ce au trebuintă de ajutorul ei şi ştim că Maica Domnului nu este numai mama Mântuitorului, ci şi mama noastră.

Joi, 20 decembrie 2018 au fost premiate la Palatul Bragadiru din București proiectele de voluntariat ale anului 2018 în cadrul Galei Naționale a Voluntarilor organizată de Federația VOLUM. Acesta este cel mai amplu eveniment de recunoaștere a meritelor voluntariatului la nivel național.

Din păcate trăim într-o epocă în care toți vorbim despre drepturi și ne referim neîncetat la drepturile pe care le avem. Parcă spunem: „Doamne, învață-mă îndreptările mele”, „vie împărăția mea”, în vreme ce rugăciunea prorocului David este „învață-mă îndreptările Tale”, iar Hristos ne-a învățat să ne rugăm cu aceste cuvinte: „Facă-se voia Ta”, „Vie împărăția Ta”. Noi tot mereu vorbim despre drepturi.

Foarte mulţi dintre oameni sunt de fapt singuri, sunt închişi în ei înşişi, deşi par a fi continuu lângă ceilalţi, ei duc lipsă tocmai de iubirea adevărată. Aceasta este, sub aspect psihologic şi duhovnicesc, o stare bolnăvicioasă.

A nădăjdui în Domnul înseamnă să-I încredințezi Lui viața ta, soarta ta, viitorul tău și să aștepți cu siguranță împlinirea făgăduințelor Sale. Nădejdea vine din credință, precum planta din semințe, precum râul din izvor.

Cel mai mare dar al lui Dumnezeu, în care noi nădăjduim mai mult decât în orice și pe care îl primim de la Dumnezeu, ca urmare a rugăciunilor noastre, este pacea sufletului, după cum spune Mântuitorul: Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni (Matei 11, 28).

Atunci când citim lucrări lumești nu ne plictisim, și ele nu ne plictisesc. De îndată ce trecem la cărți sfinte, când începem să ne gândim la sfârșitul nostru și la mântuire, atunci mergem împotriva celui rău, îl irităm, chinuim răutatea sa și iată că se năpustește asupra noastră și ne chinuie și el pe noi – ce este de făcut? Nu lăsați lucrul cel bun, citirea care este folositoare sufletului, rugăciunea, trebuie să răbdați și prin răbdare vă veți mântui. „Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre” (Luca 21,19), spune Domnul.

Un om are putere să se transmită altui om, în duh, prin rugăciune, poate acţiona în chip binefăcător unul asupra altuia, să-l atragă spre luare aminte, să-l încurajeze dacă e în deznădejde, să-l abată de la un viciu şi să-l îndemne spre o sfântă lucrare: „Milostive Doamne, fie voia Ta, care vrei ca toţi să se mântuiască şi să ajungă la înţelegerea adevărului: miluieşte şi mântuieşte pe robul Tău (numele), primeşte această dorinţă a mea ca pe un strigăt de dragoste poruncit de Tine!”.