Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea. Să participe întreg omul Ia rugăciune, întreaga-i fiinţă. Rugăciunea să devină din ce în ce mai vie, mai arzătoare, astfel încât omul să simtă că într-adevăr se află sub Acoperământul Domnului, sub ocrotirea harului Lui.

Adică putem noi să ne rugăm şi să ni se deschidă cerurile? Putem noi să ne rugăm şi să simţim prezenţa Maicii Domnului, a Apostolilor, a Îngerilor, a Părinţilor de Dumnezeu purtători, a Profeţilor, a Cuvioşilor, a Drepţilor? Desigur! Atunci ne va fi reuşită rugăciunea! Atunci viaţa şi jertfa noastră le vom trăi ca pe o minune continuă.

(Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm cerul în inimile noastre!, Editura Doxologia, Iaşi, 2014, p. 27)