Duminica de încununare a săptămânii este închinată marelui Arhiepiscop al Tesalonicului, Sfântul Grigore Palama, apărătorul şi teologul luminii celei dumnezeieşti, pe care văzând-o ucenicii pe Tabor, la Schimbarea Domnului la Faţă, n-ar fi mai vrut să se lipsească de ea şi au zis: „Doamne, bine este nouă aici!”.

Fie ca tot sufletul tău să tresalte de dragoste la semnificația rugăciunii, așa încât mintea, vocea ta lăuntrică și voința – aceste trei componente ale sufletului tău – să se facă una și una să devină trei; căci în acest fel, omul, care este chipul Sfintei Treimi, vine în contact și se unește cu prototipul.

Sub influența Iluminismului, unii îmbrățișează deismul, agnosticismul sau ateismul, în vreme ce alții cred rațional în Dumnezeu, însă nu cunosc modul prin care ar putea ajunge la trăirea Sa din experiență. Cu privire la această temă, învățătura Sfântului Grigorie Palama este însemnată, fiind prin excelență una empirică.

Dacă Îl vom îmblânzi pe Dumnezeu prin mărturisire şi prin pocăinţa cea prin fapte care cumpăneşte căderile noastre, milostivindu-L faţă de noi printr-o smerenie lucrătoare, atunci, pentru că iubirea de oameni a lui Dumnezeu [îndelung] rabdă şi plineşte lipsurile noastre, vom fi sloboziţi acum de urgia aceasta dumnezeiească, şi de moartea aceasta mai înainte de vreme şi generală şi de nimicirea cea totală care vine de la ea.

Umanitatea mea trăită ca responsabilitate salvează vieți, iresponsabilitatea omoară. În zona Milano au depășit în chip dramatic capacitatea maximă de internare și au trebuit să aleagă între cine poate fi ventilat și cine nu. S-a murit. E vital pentru România să se limiteze răspândirea, nu ne comparăm ca și capacitate de terapie intensivă cu cei din Occident. Iar propagarea se întârzie cel mai bine prin stat acasă! Nu trenați inutil în public, stați acasă. ​

Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” din Răzălăi a fost ridicată între anii 2003-2012, prin osteneala preotului paroh Valeriu Cernei, vicar administrativ al Episcopiei de Bălţi, şi din jertfa credincioşilor.

Neînfrânându-se în mod conştient în acea viaţă slobodă de trudă şi necazuri, omul este dat în seama nenorocirilor, ca prin suferinţe să poată tămădui în sine boala care a venit asupra lui în mijlocul blagosloveniei.

Dar nu acestea l-au facut pe eunuc să dorescă să fie botezat şi să devină creştin. Nu minunile, ci altceva l-a impresionat, ceva din inima lui.

Singura alegere este între a cunoaşte răul prin greşelile altora sau prin ridicarea noastră deasupra lui. Spre a deveni creştini maturi şi a ne statornici în calea săvârşirii binelui, fiecare dintre noi trebuie să ştie despre rău. Trebuie să ştie ce anume este ceea ce a ales să nu facă. Iar această cunoaştere o poate avea fără a cădea în păcate mari, dacă voieşte să ia pildă de la ceilalţi.

Cei care nu plâng au căzut în cea mai rea dintre toate ereziile: ei cred că mântuirea se poate dobândi doar prin semnele exterioare ale evlaviei.