Sfânta Scriptură spune să fim totdeauna pregătiţi, fiindcă nu ştii când mori. Nu te uita că eşti tânăr... Trebuie să fii aproape de Dumnezeu, să nu faci păcate, să nu fii nepăsător şi să nu zici „nu-i nimica”. Nu, Doamne păzeşte! Orice păcat, fie el mare, fie mic, degrabă să te duci să te spovedeşti ca să scapi de el. Asta e cea mai mare iconomie a lui Dumnezeu, fiindcă n-o să-l pedepsească Dumnezeu pe om pentru că a greşit, ci o să-l pedepsească pentru că nu a cerut iertare.

„– Ai făcut păcate?

– Am făcut.

– Eh!... Du-te şi te spovedeşte, ca să scapi de ele, că altfel nu scapi.”

Spovedania e un har dumnezeiesc, fiindcă ne iubeşte Dumnezeu, ca să ne ducă în Rai. Dacă ai făcut păcate, treci degrabă în faţa preotului şi spune: „Am greşit, Doamne, mă rog, iartă-mă că am greşit”. Şi după ce-ţi citeşte preotul rugăciunea eşti curat, rămâi curat. Dar nepăsarea e o greutate mare pentru noi.

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 50-51)