Nu ştiu dacă a fost serafim sau heruvim, dar eu am sărit şi l-am sărutat.

În orice grabă ne-am afla, în viaţa aceasta de toate zilele – suntem la lecţii, la curs la Universitate, sau la atelier, sau în fabrică, sau pe drum, când comunicăm cu cineva, putem spune din când în când, cât de des, „Iisuse, miluieşte-mă!”.

Pentru curățirea lui, sufletul are apa Botezului și a pocăinței; pentru hrană și întărire are masa dumnezeiască a Sfintei Împărtășanii; pentru sfințire și desăvârșire, are în această viață Biserica și pe slujitorii ei sfințiți, iar pentru plata ostenelilor lui de pe pământ, Dumnezeu i-a pregătit în cealaltă lume fericirea Raiului.

Studentele şi tot tineretul feminin care vin regulat la biserică, aduc şi ele Mântuitorului Hristos, ca un Mir cu bună mireasmă, râvna lor pentru toată fapta bună, milostenia către cei din suferinţă şi ascultarea de părintele lor duhovnicesc.

Cea de-a patra seară a Festivalului de Muzică Bizantină de la Iași din acest an a adunat ieri, 5 octombrie 2019, la Biblioteca Centrală Universitară din capitala Moldovei, sute de ieșeni iubitori de muzică sacră și folclorică. Corul Catedralei Patriarhale „Sfânta Treime” din Tbilisi – Georgia a concertat în fața unui numeros public prezent la primul concert de tradiție gruzină marca IBMF. Duminică, 6 octombrie 2019, în ultima zi de festival, două coruri psaltice de renume au oferit răspunsurile la strană la Catedrala Mitropolitană din Iași. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Sfânta Liturghie la finalul celei de-a treia ediții a Festivalului de Muzică Bizantină de la Iași

„Mulți dintre noi, în momentul în care pierdem o ființă dragă, ne lamentăm, dar Sfântul Ioan Gură de Aur, într-una din predicile sale, ne rostește până la sfârșitul veacurilor: «Spune-mi, ce atâta tulburare? Nimeni nu poate să întoarcă ceea ce deja s-a făcut. Prin tânguirea noastră, prin manifestările noastre, noi întristăm pe Duhul Sfânt. Căci văzând păgânii comportarea noastră, ne vor judeca: Vai, aceștia sunt creștinii, care ne vorbesc nouă despre Înviere atât de frumos?»”,  a spus Părintele ieroschimonah David de la Mănăstirea Bisericani. 

În afară de iubire nu este nimic altceva, întrucât este scris că Dumnezeu însuşi este iubire.

Văzând pe Tatăl şi devenind fii ai lui Dumnezeu, începem să trăim acea pace dumnezeiască, aşa cum şi pruncul, când se naşte şi vede pe tatăl, trăieşte o anume împăciuire. Şi omul, cunoscând pe Dumnezeu, şi-a înţeles menirea lui şi a început să atingă această menire, s-o dobândească. 

Moartea fratelui este moartea mea. Viața fratelui este viața mea. Sfântul Siluan zice: „Fericit cel ce iubește pe aproapele său, că fratele nostru este viața noastră”.