Cărturarii şi fariseii, lipsiţi de iubire, dar plini de răutate şi vicleşug, le pregăteau pe toate în jurul lui Hristos, de aceea L-au vânat până la moarte. Hristos le-a dat pe faţă făţărnicia şi îi numea morminte văruite, care înăuntru sunt murdare, dar afară strălucesc, ca să înşele lumea. Le-a strigat acele înspăimântătoare cuvinte: „Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! În timp ce sunteţi orbi, nebuni, nedrepţi” (Matei 23, 13-27) vă arătaţi lumii ca îndrumători dulci la vorbă, făţarnicilor! Hristos a slobozit acuzaţii grave împotriva lor, pentru că erau şi au rămas o tagmă de oameni destrăbălaţi şi ucigaşi, potrivnici lui Hristos, Bisericii Sale şi Adevărului dumnezeiesc, în timp ce Dumnezeu le-a făcut binefaceri de veacuri, în special neamului lor, şi i-a chemat ca luminătorii lumii. Tocmai de aceea îi şi înfiera.

Cel care vrea să fie creştin adevărat trebuie să stea departe de aceştia, de gândirea lor. Din nefericire, sunt o mulţime dintre aceştia printre noi! Adică şi astăzi există printre creştini mulţi farisei. Înfricoşător! Şi îşi fac apariţia de obicei cu postiri, rugăciuni şi cruci mari, cuvinte multe şi rugăciuni lipsite de iubire dumnezeiască, fără virtute şi sfinţenie adevărată. De aceea, prin ei se defaimă numele lui Hristos (Romani 2, 24) şi pleacă oamenii departe de creştinism, de Biserică. Fariseii, şi atunci ca şi acum, sunt, din nefericire, oameni „religioşi”. Îşi fac exact datoria religioasă, precum ceilalţi oameni ai altor religii. Nu au însă nicio legătură cu Biserica lui Hristos, care recomandă iubirea adevărată până la jertfă. Deci, una este să fii om religios (fariseu) şi alta mădular al Bisericii, caracterizat prin smerenie, iubire, adevăr, libertate şi niciodată făţărnicie. Cu certitudine, Dumnezeu îi primeşte pe toţi cei care se pocăiesc, îi iartă şi îi arată chiar şi Sfinţi, dar cărturarii şi fariseii rămân neiertaţi, pentru că niciodată nu se pocăiesc şi nu cer iertare. De aceea trăiesc şi vor vieţui în iadul lor cât timp vor fi nepocăiţi.

(Arhimandritul Timotei Kilifis, Hristos, Mântuitorul nostru, Editura Egumeniţa, 2007, pp. 107-108)