Iată, de exemplu, o floare a câmpului: dimineaţa roua pluteşte în aer, iar floarea, dacă îşi deschide cupa, primeşte roua, dar dacă nu şi-o deschide, nu o primeşte. Roua există şi este gata să roureze, important fiind ca sufletul omului, asemenea unei flori, să se deschidă către Dumnezeu. Dacă se deschide, întâlnirea dintre Dumnezeu şi om, prin rugăciune, prin contemplaţia mistică şi prin trăirea adâncă, duhovnicească are loc şi devine un unicat în viaţa omului.

Există acea icoană, a Dreptului Judecător, care are de o parte şi de alta pe Maica Domnului şi pe Sfântul Ioan Botezătorul şi care se cheamă Deisis. Deisis este numele Maicii Domnului în această ipostază de rugătoare, cea care, la Judecata de Apoi, se roagă pentru noi către Fiul său. Aşa încât a te ruga pentru altul este mai mult decât recomandat.

Noi aparținem cerului, împărăției duhovnicești și mai presus de lumea simțită. Acolo este cetatea noastră.

Bogat nu este acela care deţine lucruri sau bani, ci acela care dă. În facerea de bine se afla bogăţia şi tot sensul bogăţiei.

Domnul să dea gândului şi minţii noastre lărgime, astfel încât, în suferinţă şi în încercare, să nu ne mai săturăm să rostim: „Îţi mulţumesc, Doamne, îţi mulţumesc!”. Astfel, printr-o înfruntare bună, suferinţa şi greutatea dispar.

„Îmi erau aşa de dragi cuvintele Sfinţilor Părinţi, încât se lipeau ca ceara de memoria mea.”

Sfârșitul veacurilor aduce pedeapsă pentru păcatele lumii şi răsplată pentru faptele bune ale drepţilor, pe măsura credinţei şi a răbdării lor.

Cel ce se iubeşte pe sine mai mult decât pe Dumnezeu este un închinător la idoli. La fel este şi cel ce se îngrijeşte de mâncare, de bani, de haine, de avere, mai mult decât de suflet.

Vă prezentăm programul slujbelor săvârșite în zilele următoare, la Catedrala Mitropolitană din Iași:

Duminica de încununare a săptămânii este închinată marelui Arhiepiscop al Tesalonicului, Sfântul Grigore Palama, apărătorul şi teologul luminii celei dumnezeieşti, pe care văzând-o ucenicii pe Tabor, la Schimbarea Domnului la Faţă, n-ar fi mai vrut să se lipsească de ea şi au zis: „Doamne, bine este nouă aici!”.