Pentru ca rugăciunea să se întărească, cel mai bun mijloc este „să rabzi necazurile şi dispreţul”.

Rugăciunea lui Iisus, când se prinde, în mod obligatoriu, la toţi va fi însoţită de boli.

Rugăciunea minţii nu o putem face fără îngăduinţa şi îndrumarea unui învăţător.

Nu suntem mai buni decât ceilalţi, tot în aceeaşi oală ne aflăm şi fierbem înăbuşit.

S-ar crede că ne rămân în memorie clipele de bucurie intensă, ori cele legate de însemnate evenimente favorabile. Nu. Supravieţuiesc instantanee lipsite de orice semnificaţie.

Încredere în oameni, curaj, detaşare, bunăvoinţă către cei năpăstuiţi de pe urma cărora nu te poţi alege cu niciun folos (bolnavi, străini, întemniţaţi), un simţ sigur al măreţiei, predispoziţia pentru iertare, dispreţul faţă de prudenţi şi agonisitori: toate sunt trăsături ale gentlemanului şi cavalerului.

În această zi s-a pus început întregii lumi văzute; în această zi Arhanghelul Gavriil a adus vestea cea bună Preasfintei Născătoare de Dumnezeu despre întruparea Domnului; în această zi Domnul şi Dumnezeul nostru a înviat din morţi, nimicind iadul.

Fraţilor, trebuie să spălăm cu pocăinţă toată necurăţia noastră şi astfel să păşim către El, ştergând cu lacrimi păcatele cele ştiute şi cele neştiute. Să ne frângem inima noastră prin smerenie, cum şi El S-a micşorat pe Sine pentru noi, făcându-Se, totodată, Dumnezeu şi Om, ca să-l mântuiască pe om de smintelile cele diavoleşti. 

Trebuie să ne îngrijim în această scurtă viaţă de mântuirea noastră. Să ne temem de Domnul nostru, nădăjduind să primim acele binecuvântări negrăite şi viaţa cea cerească împreună cu îngerii lui Dumnezeu, acea nespusă slavă şi acel sfânt locaş, în care se află Mirele Bisericii împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.

Jucăm teatru! Pe de o parte, spunem că suntem netrebnici şi nemernici şi, pe de altă parte, socotim egoismul care se află în noi inspirat de Dumnezeu.