Milostenia nu înseamnă numai să dăm, ci și să împreună-pătimim atunci când vedem că suferă omul, semenul nostru, și să-l ajutăm dacă putem.

Nu trebuie să năzuim însă, spre a ajunge în scurtă vreme la nepătimire și la odihnă: pentru aceasta este nevoie de vreme, de osteneală și de ajutorul lui Dumnezeu.

Rugați-vă în camera voastră. Unii vor putea să se scoale cu o oră mai devreme, alții cu o jumătate de oră, alții cu un sfert de oră sau zece minute. Asta depinde de puterile fiecăruia. Dar trebuie s-o faceți. Astfel, inima și mintea voastră se vor obișnui să trăiască mereu și pretutindeni cu rugăciunea.

Este vreme pentru orice lucru sub cer (Eclesiastul 3, 1). Cum dar, să nu fie vreme pentru rugăciune, care este cel dintâi lucru sub cer?

Fiecare faptă este o sămân­ță a binelui sau a răului care, desigur, încolțește în viața aceasta, dar ale cărei roade sunt culese de-abia în cea viitoare.

„Să primim cu multă recunoștință cuvintele Scripturii; să nu trecem de măsura noastră, nici să iscodim cele mai presus de noi, așa cum au pățit dușmanii adevărului.”

Să zâmbiți cu bucurie și veselie, pentru duhovnicească mângâiere, dar iarăși să vă întristați pentru mai multă înfrânare și pe nici una din cele două să nu le vătămați prin lipsa de măsură a celeilalte. Adunați-vă unii cu alții în unime de suflet. Iubiți-vă unii pe alții. Dați-vă silința pentru o viețuire potrivită lui Dumnezeu.

Nenorocirea noastră stă în aceea că, din pricina mândriei minții noastre, nu stăruim în acest har și el părăsește sufletul, și sufletul îl caută plângând și suspinând.

Atunci când postești, când dormi pe jos și plângi întreaga ta viață, nu înfăptuiești mai nimic dacă nu ești de folos celorlalți.

Șarpele este de aramă fiindcă natura aramei nu permite nici micșorare, nici nu ruginește, precum nici Domnul nu a fost atins de rugina păcatului și nici trupul Lui nu a văzut vreodată stricăciunea.