Cel care se află în vederea duhovnicească a lui Dumnezeu mărturisește că între zidit și nezidit nu există nicio asemănare și că „a-L exprima pe Dumnezeu este cu neputință, iar a-L gândi este mai cu neputință”.

Este o lege firească pentru toate mamele din lume, când fiii lor se află în diferite suferințe, ele suferă alături de ei. Și cât a putut Maica Domnului suferi când Fiul ei a fost prins, bătut, batjocorit și în chinurile morții pe Cruce?

Oamenii se chinuiesc să strângă mari averi, ca să poată să ridice o casă pământească. Iar pentru înălțarea casei cerești Mântuitorul întărește că nu este nevoie să risipești bogăție, ci dimpotrivă, să devii sărac cu duhul, adică să conștientizezi că nu ai nimic bun care să-ți aparțină.

Tăcerea este jertfa cea mai plăcută lui Dumnezeu.

Adesea, ne rugăm lui Dumnezeu fără atenție, de formă, și socotim că ne-am rugat. De fapt, nici nu am fost prezenți în rugăciune, ci am avut vreo socoteală în minte.

Sănătatea sufletească depinde de armonia, relația și echilibrul sentimentului, voinței și minții.

Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului.

Căci pentru aceasta a venit Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrările diavolului (I Ioan 3, 8). Mai spune Sfânta Scriptură: Și demonii cred și se cutremură (Iacov 2, 19).

Dacă suntem liniștiți și pașnici, vom intra în rândul sfinților și al îngerilor. Asupra lor, Domnul a revărsat darul harului Său, și în sufletele lor nu-și află loc însușiri din lumea aceasta.

Dacă unii te-au batjocorit, iar tu te-ai rugat pentru ei, iată măreția duhovnicească! Dacă te-au blestemat, iar tu i-ai binecuvântat, iată rușinea vrăjmașilor sufletului tău! O astfel de purtare este în duhul Evangheliei.