Așa mi-i de drag mie de sutașul din Capernaum! Știți de ce? Pentru că și el I-a fost drag Mântuitorului, în înțelesul că Domnul Hristos S-a minunat de el. Când s-a apropiat de Domnul Hristos, el de fapt și-a mărturisit credința. A spus că are un servitor care este bolnav și l-a rugat pe Domnul Hristos să-l vindece. Avea credința că Domnul Hristos poate lucrul acesta. Dar avea credința că poate să facă lucrul acesta de la depărtare, nu numai din apropiere.

Și a zis: „Doamne, zi numai cu cuvântul și se va vindeca servitorul meu. Că și eu sunt om sub stăpânire și am sub mine oameni și zic unuia du-te și se duce, și altuia vino și vine, și slugii mele fă aceasta și face” (Matei 8, 9). Și Domnul Hristos S-a minunat de el și-a zis că nici în Israel nu a găsit atâta credință. Credința lui era însoțită și de nădejde, în înțelesul că nu se poate să ai credință și să nu ai nădejde în plinirea făgăduinței pe care o dă Domnul Hristos. Și mai avea iubire, avea iubire față de servitorul său, într-o vreme în care servitorii erau disprețuiți, și avea și smerenie, pentru că a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu”.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 162-163)